Editorial Romeo Ionescu

Rezultatul de la Erevan nu trebuie să ne surprindă. România a câştigat la limită meciurile jucate acasă cu Finlanda şi Macedonia, deci pentru o deplasare 1-1 nu este prea departe de ceea ce s-a realizat acasă. Este drept, acest egal nu s-a realizat la Praga ci la Erevan.

Vor fi destui cei care vor deplânge accidentările jucătorilor de bază ai naţionalei, tot aceia care mai acum 1-2 săptămâni îi făcea drogaţi sau afemeiaţi. Ei bine, cei care au jucat miercuri nu sunt nici drogaţi, nici beţivi, dar nu fac nici măcar cât Steaua, care şi-a respectat blazonul atunci când a jucat în cupele europene, chit că mai nou se califică în aceste faze odată la doi ani. Dar anul acesta Dinamo, Steaua şi chiar Oţelul Galaţi nu ne-a rezervat surprize atunci când au ieşit în Europa.

A reuşit echipa naţională, cea care de vreo 15 ani aduce o slabă bucurie unui popor din ce în ce mai sărac condus de un preşedinte din ce în ce mai bogat. Acest rezultat netezeşte calea generalului Iordănescu către noua sa funcţie pe care o va ocupa, probabil, după 12 zile. Pentru că dacă nu se va mai bucura de un post de general într-o armată care aderă la NATO, Iordănescu se va bucura de un loc în parlamentul României. Acolo se pare că se construieşte cimitirul elefanţilor, dacă vom arunca o rapidă privire pe lista membrilor guvernului care vor obţine un loc de parlamentar, cu Iliescu şi Văcăroiu ca lideri. Aşa că de ce să nu se bucure şi generalul fotbalului românesc de privilegiul de a dormi în parlament ? Cum ne putem gândi oare că se va lipsi nea Puiu de un salariu mult mai mare decât omul de rând, alături de cei care votează de 15 ani legile care la alţii funcţionează de 50 de ani ? Credeţi oare că se va supăra electoratul atât de rău încât nu-l va mai vota pe Puiu ? Facem pariu că nu va fi aşa ? Şi astfel vom avea de regretat că un om care a condus Steaua către grupele Cupei UEFA nu va avea ocazia să continuie circul din aceste zile în parlament, pe când cel care a fost primul general promovat pentru succese exclusive în domeniul sportiv va avea ocazia să voteze legi fără nici o legătură cu sportul pe care l-a practicat. Dar dacă credeţi că acest articol este nedrept pentru antrenorul echipei naţionale, uitaţi ce aţi citit până acum şi reţineţi rândurile următoare:

Echipa naţională a reuşit miercuri să obţină încă un punct într-o grupă extreme de echilibrată. Este drept că se putea mai bine, dar meciurile din primăvara viitoare vor consfinţi clădirea unei noi echipe cu care vom ataca Campionatul Mondial programat pentru a doua oară într-o ţară care a contribuit nefast la cele două războaie mondiale terminate cu dispariţia multor oameni nevinovaţi din care au făcut parte şi sportivi de frunte ai ţărilor implicate. Cariera extraordinară a antrenorului îi dă acestuia dreptul să spere la un loc printre aleşii neamului pentru a continua şi în parlament munca sa de o viaţă în slujba imaginii pe care o are ţara noastră în lume, victoriile din ultimii 15 ani obţinute în faţa unor echipe catalogate ca monştri sacri ducând ţara noastră pe buzele tuturor iubitorilor sportului rege. Astfel sub bagheta magică a acestui modest şi muncitor fiu al capitalei, pe nume Iordănescu rând pe rând şi-au plecat steagul echipe ca Barcelona, Galatasaray, Honved, Columbia, S.U.A., Argentina, Irlanda, Islanda şi doar arbitraje vădit ostile ne-au privat de alte rezultate extraordinare.