Editorial Romeo Ionescu

Cotidianele noastre de sport, al cărui tiraj însumat nu face nici jumătate din cererea pentru Sportul din anii 1980, continuă acuzele la adresa "generalului". Un bun dar atotştiutor actor scria în Pro Sportul de marţi: uite, bă, nene Iordănescule, ce repede se trece din cotidian în istorie. Florin Călinescu nu ţine seama de "realizările" din cariera sa, invitaţii pe care nu-i lăsa să povestească ceva interesant pentru că el ştia dinainte ce trebuie spus şi nu aceştia, campania prezidenţială moderată în anul 2000 când i-a avut ca "victime" pe toţi, mai puţin unul, cel care a ieşit atunci preşedinte, de "reuşita" ca director la Tele 7 abc, postul TV poate cel mai puţin interesant din toate cele emise din capitală, atât înainte de directoratul său, în timpul lui, dar şi acum, după.

Se pare că greşeala cea mai mare a generalului nu a fost înregistrată pe teren, acolo unde a trimis câtevba echipe curioase, ci atunci când a intrat în politică. Felul cum a jucat la Erevan echipa sa, alcătuirea acesteia, mă face să mă gândesc că poate nu s-a dorit să aliniem cea mai bună formaţie şi poate că Iordănescu chiar a preferat fotoliul de deputat locului "in picioare" pe banca tehnică. Din nefericire, ştirile de marţi ne face să ne gândim cum a venit Puiu la echipa naţională. Şi acum 2 ani generalul renunţa la un contract destul de bănos pentru a veni la echipa naţională, pe care anterior a condos-o către 3 calificări consecutive şi chiar un loc 6 în lume (este adevărat că Bulgaria ocupa atunci locul 4).

Aceeaşi mutare se doreşte acum cu Lucescu: încheierea contractului cu Shakhtar Donetsk şi venirea acestuia la naţională. Cred că ar fi păcat pentru ceea ce poate demonstra Lucescu pe plan internaţional să renunţe la o echipă bună în ţara care ne este vecină şi să rişte o bilă neagră cu echipa noastră naţională. Este şi o mişcare inteligentă încercată de F.R.F. care vrea acum să infirme faptul că nea Mircea nu ar fi dorit la naţională. Este lipsit de logică faptul că Lucescu nu a fost chemat în vara lui 2004 la naţională, deşi voci existau, Iordănescu putându-se retrage în plină glorie, după un 5-1 incredibil cu Germania.

Îi iau încă odată apărarea lui Iordănescu, nu pentru că aş simpatiza partidul în care s-a înscris, este treaba sa, dar rezultatele reuşite de care au beneficiat şi cei care acum îl critică face nedrepte acuzaţiile care i se aduc. În plus, chiar dacă a eşuat în două meciuri pe teren propriu, cele cu Norvegia şi Danemarca, la care nu-i voi da circumstanţe atenuante în starea terenurilor, să nu uităm că în meciurile-retur a fost la un pas de victorie. Norocul nu a mai fost, însă, de partea sa şi Iordănescu a primit reproşurile cuvenite.

Victoria reuşită cu Germania rămâne în palmares, darn u ne foloseşte la nimic acum. Până la meciul d ela Erevan totul a mers acceptabil, chiar dacă am învins greu Finlanda şi foarte greu, chiar norocos, Macedonia. Cehia s-a temut de noi şi a preferat un 1-0 fără riscuri deosebite. Numai că rezultatul de la Erevan consider că a fost influenţat nefast şi de presă.

Dornică de senzaţional, a atras în scandalul Mutu şi alţi jucători aflaţi în preajma celui supranumit brilliant. Mulţi jucători au fost sau "s-au dat" accidentaţi pentru Erevan şi Iordănescu şi-a încercat încă odată norocul alegând o formaţie pe care acum o putem numi second-hand. Dar iată că si rezultatul a fost second-hand şi Iordănescu şi-a dat demisia mult dorită de presă. Ecourile, însă, nu s-au stins şi este păcat. Păcat pentru un antrenor care a făcut ceva pentru România. În altă ordine de idei pot face o listă cu antrenorii care au dat chix la naţională, fruntea listei putând fi pus chiar Ştefan Kovacs, cel care obţinuse două cupe ale campionilro cu Ajax şi o "intercontinentală". Dar în fotbal există şi eşec şi nu este frumos să continui această listă.