Recent a apărut a noua ediţia a Anuarului fotbalului românesc. Actuala ediţie se ocupă de toate competiţiile desfăşurate sub egida FRF în perioada 2000-2005, dar şi de echipa naţională A a ţării noastre începând cu primul joc internaţional, cel din 1922, până în prezent. Culegerea datelor a însemnat un efort deosebit, ziarele de specialitate din zilele noastre trecând cu vederea activitatea echipelor fără audienţă, respectiv campionatul de juniori, cel feminin, cel în sală, echipele naţionale de juniori, de aceea pentru cei care vor să aibă undeva în bibliotecă respectiva activitate, cartea este binevenită.

Colectivul de autori este aproximativ acelaşi care a trimis sub tipar ediţia a opta, lor adăugânduli-se inimosul sucevean Sorin Arotăriţei, cel care a depus multă muncă pentru a alcătui cel mai bun site de statistică a fotbalului românesc, www.romaniansoccer.ro.

O a doua remarcă o constituie preţul. De la reluarea apariţiei anuarului (cuvântul neavând nici o legătură cu apariţia lucrării, ea acoperind 2 ani la ediţiile 2-4, un an la a cincea, 16 ani la cea de-a şasea, 6 ani la a şaptea, 4 la a opta şi 5 ani acum), preţul a fost destul de piperat, dar poate niciodată ca acum. Dacă vreţi această carte, preţul ei este 75 lei noi, adică salariul pe o săptămână al angajatului cu salariul minim pe economie. Veţi spune, poate, că o carte nu este destinată celor care se mulţumesc cu salariul minim pe economie, dar tendinţa actuală din toată ţara este ca angajatul să fie plătit cât mai aproape de acest salariu, celor care se bucură de 30-60 de euro mai mult pe lună spunânduli-se de obicei: nu-ţi convine, sunt alţii care abia aşteaptă.

Preţul unei cărţi este dat de două cifre hotărâtoare: tirajul şi numărul de pagini, apoi de eventuala grafică şi de înfăţişare, alb-negru sau color. Cum anuarul nu are nevoie, de obicei, de culori, el fiind o colecţie de cifre şi nici nu necesită fotografii, sau cel puţin managerul cărţii nu doreşte aşa ceva, cifrele determinante sunt tirajul şi numărul de pagini. Un tiraj mare (în ziua de azi putem socoti tiraj mare pentru o carte 1000 sau mai multe exemplare, "piaţa" cititorilor de carte fiind în scădere din cauza sărăcirii intelectualităţii şi concurenţei internetului) nu este indicat pentru acest tip de lucrare, anuarele editate de FRF având de fiecare dată o difuzare foarte proastă, ele nefiind niciodată de găsit în librării sau pe tarabele de cărţi. Un tiraj mare nevândut poate duce şi la pierderi financiare, ceea ce fireşte nu este de dorit. Numărul de pagini este dependent de cantitatea de informaţii înmagazinată şi anuarul acesta, ca şi cele anterioare, nu duce lipsă de aşa ceva. Aici intervine aportul graficianului, a celui care aşează în pagină materialul. Nu exagerez, cred, dar acelaşi volum de date putea fi aşezat la fel de bine în jumătate din numărul de pagini folosit (592), preţul putând fi diminuat în consecinţă. Nu mă voi lua de pagina întreagă dedicată patronului echipei CFR Cluj, Pászkányi, care poate avea doar o legătură de sponsorizare cu această lucrare, dar spaţiul dedicat unor clasamente (de exemplu cele din C, juniori), mărimea caracterelor folosite la paginile dedicate echipelor naţionale nu sunt decât o risipă, caracteristică economiei româneşti. Cei care au lucrat la prezenta lucrare, ca şi la cele anterioare îşi merită cu prisosinţă banii primiţi, pentru că nimeni nu trebuie să muncească pe degeaba, sau pe salariul minim din ţara noastră, dar iată cum dezinteresul pentru economisirea banilor poate duce la falimentul unei lucrări utile.

Cu ce aş putea compara acest preţ? Annuario del calcio mondiale publicat anual în Italia, în peste 1000 de pagini, costă 24 de euro, în timp ce anuarul nostru costă 21, dar nu poate fi pus semnul egal între 1000 de pagini şi 592, nici între datele despre 70 de ţări de pe tot globul şi una singură, între rezultatele şi formaţiile cupelor europene pentru toate meciurile şi respectiv cele ale echipelor româneşti. Concluzia: românului nu-i pasă că brânza topită aflată de vânzare la capătul străzii costă la fel ca în Italia, la fel ca uleiul comestibil, nici că o carte nesponsorizată de nu ştim ce firmă sau minister a ajuns să coste mai mult decât în străinătate în timp ce românului i se aruncă în dispreţ un salariu de 80-150 euro pe lună. Astfel intrăm noi în UE: plătiţi de 10-15 ori mai prost, patronii şi parlamentarii "să trăiască".

Romeo Ionescu
25.10.2005

Alte editoriale semnate de Romeo Ionescu