După ce am obţinut sâmbătă o victorie chinuită în faţa Finlandei, graţie unui penalty acoperit mai degrabă de regulament decât de momentul contactului între portarul finlandez şi atacantul nostru, "iubitele" noastre cotidiene de sport şi numeroasele posturi TV s-au dat peste cap să ne convingă că suntem aproape calificaţi la mondialele din Germania, deşi chiar în cazul în care am fi ajuns la baraj, acesta nu se compară cu un meci cu Finlanda (sau Armenia ?).

Mai mult, pe posturile TV a apărut şi portarul echipei naţionale, Bogdan Lobonţ, care ne-a povestit cum colegii lui cehi de la Ajax l-au asigurat că mai are de disputat câteva meciuri în toamna asta, în timp ce ei, cehii, s-au cam plictisit.

De altfel minimizarea adversarului a existat în ziarele noastre din ultimii 20-25 de ani, ştiri optimiste care precizau nu joacă "cutare", sau că adversarii noştri au echipa formată din prea mulţi jucători străini, sau viceversa, este formată din jucători care s-au format la clubul în cauză (Dinamo, îţi mai aduci aminte de "17 Nentori" Tirana ?).

Toate aceste ziare şi acum televiziuni se dau în ceasul morţii spunând că ele furnizează informaţii, acestea contând cât victoria României la Helsinki. Mai mult, Gazeta Sporturilor s-a oferit să dea cadou 10.000 euro Finlandei pentru calificare. Ce înseamnă aceşti 10.000 pentru adversarii noştri de sâmbătă ? Un bun prieten îmi spunea că salariul minim în Finlanda este de 1.800 euro (pe lună, nu pe an, chiar dacă dvs cu greu primiţi mai mult de 150). Să reţinem şi faptul că jucătorii de fotbal sunt plătiţi "un pic" mai bine decât salariul minim, dacă nu mă credeţi pe mine întrebaţi-l pe Hyppiä, că doar nu degeaba şi-a lăsat familia şi s-a dus să joace în portul ăla pe nume Liverpool!

Aşadar, domnilor de la Gazetă, decât să daţi aceşti bani finlandezilor, mai bine mai creşteţi un pic salariile angajaţilor, dacă ei sunt capabili să "producă" aceşti bani, nu-i mai oferiţi degeaba altora.

Iată că a trecut şi meciul cu FIN, iar ca să se vândă ziarele trebuie să inventeze din nou "informaţii" şi într-o ţară măcinată de corupţie, în care unii îşi fac averi în 5 ani cât alţii în 3 vieţi, nu se putea găsi ceva mai "real" decât blatul. Nu acela că pe finlandezi i-a durut în cot că au pierdut cu noi, ci că cehii, nimeni alţii decât ocupanţii locului 3 la Euro 2004 au făcut blat la Helsinki. Dar dacă fapta pe care ai noştri ar fi putut s-o facă, aceea de a stimula altă echipă nu este ilegală, dacă cehii ar fi încercat să-i stimuleze ar fi fost, cu siguranţă, un fapt ilegal.

Şi apoi de la nea Jean ştim că un blat se face cam pe la 1-0, 2-0, nicidecum 0-3 pe teren propriu. Ce explicaţii pertinente se pot găsi ? Dacă noi am câştigat sâmbătă cu 1-0, poate finlandezii au fost obosiţi miercuri şi au pierdut cu 3-0, poate că cehii au fost destul de relaxaţi după 2 înfrângeri şi cum au ajuns cu cuţitul la os au câştigat atunci când trebuia. Şi apoi nu credeţi că prea se vede blat peste tot ? Gândiţi-vă cât de mult ne obosim noi pe la servici, şi atunci de ce s-ar obosi mai mult Hyypiä, sau Câmpeanu "Burebista".

Mai mult, pe români i-a cuprins, după 1990, un "bun simţ" ieşit din comun, a cărui exprimare "literară" stă în cuvintele: "ca românul nu-i niciunul, fură toţi, nu spune unul". Şi atunci de ce trebuie să-i facem blatişti pe alţii ? Asta trebuie noi să aducem în Uniunea Europeană ? Încă un proverb românesc spune: vorba multă, sărăcia omului ! Ce au făcut românii cel mai mult după 1990 ? Răspundeţi singuri. Suntem săraci ? Dacă aţi vedea cum cumpără turiştii români din excrusiile pe care le fac în străinătate blugi de firmă, cafea, alimente, până şi tampoane, am putea spune că suntem bogătaşii Europei!

Romeo Ionescu
14.10.2005

Alte editoriale semnate de Romeo Ionescu