Vorba a fost aruncată la scurt timp după revoluţia din 1990 şi cu timpul ne-am dat seama cât de reală este. Dacă Ceauşescu a fost ucis în urma unui proces înjghebat "în condiţii revoluţionare", pentru nişte delicte destul de false (genocid cu 60.000 de morţi, subminarea economiei naţionale), iar sentinţa a fost executată nerespectând dreptul la recurs, drept afirmat chiar de acel tribunal, ceea ce a urmat a ieşit complet de sub control. După exuberanţa în care cumpăram ziare pentru a ne exprima acordul pentru acuzele la adresa regimului comunist, au urmat şi încă se scurg anii în care ziarele acuză orice, dar justiţia nu dovedeşte aproape nimic. Ca să fiu exact, am scris aproape nimic, pentru că au existat unele condamnări în cazuri puternic mediatizate, care însă nu au stopat valul îmbogăţirilor. Mai mult decât atât, unele îmbogăţiri sunt considerate corecte. Cât de multe ? Greu de spus, dar mai ales ce înseamnă aceste îmbogăţiri la nivel european sau mondial ? Pentru că 100.000 de euro la noi înseamnă o avere la care 21 de milioane de români pot doar să viseze, în timp ce cu această sumă în Spania abia poţi cumpăra un modest apartament.

Ziarele noastre de sport s-au dat peste cap în ultimii 16 ani să găsească şmecheriile din transferuri, dar aici nu prea s-a găsit nimic ilegal. De ce ? Pentru simplu motiv că banii negri nu apar în acte, nici la noi nici pe la alţii şi iată cum Giovanni este perfect liber în timp ce mulţi îl doresc la răcoare. Într-unul din numeroasele interviuri acordate de acesta, cel mai valoros membru al clanului Becali afirma cu sinceritate că dacă ar fi ceva negru în aceste afaceri, cu siguranţă acestea nu ar apare în acte.

După cum am văzut şi din cazul Teo Peter, pentru ca o justiţie să condamne trebuie ca proba respectivă (a corupţiei, a banilor negri sau a jucătorilor vopsiţi să existe). Pentru cei care ţipă acum în gura mare cerând condamnarea soldatului american, vinovat de moartea muzicianului român, aş vrea să le reamintesc că soţia poetului român Adrian Păunescu, şi ea implicată într-un accident rutier, este liberă dar are o condamnare la vreo doi ani cu suspendare. În cazul dânsei, există o anchetă completă, iar justiţia română şi-a spus cuvântul. În cazul soldatului american, din cele spuse reiese că nu a existat o mărturie în dosar şi aici este vina cercetării americane şi poate nici a ei, dar nu putem pretinde americanilor să se ia după părerea ziarelor de la noi şi nici după protestele tardive ale ministerului nostru de externe, pentru că un proces se judecă o singură dată şi nu după fiecare miting, aşa cum nici manifestanţii MISA nu sunt băgaţi în seamă de justiţia română. Ce rezultă de aici ? Ziarele noastre, ca să se facă citite, trebuie să scrie ceva senzaţional, cei care vor să citească adevărul nealterat fiind foarte puţini. După scandalul mătuşii, un sondaj arăta că votanţii PSD au scăzut cu 2 %, adică de la 26 la 24. Logic ar rezulta că 24 % din noi ori consideră că tot ce se aruncă acum în PSD şi fostul lor lider sunt ori aiureli, ori nu merită băgate în seamă. Dacă ar fi 5 %, probabil nu ar fi important, dar 24 % este aproape un sfert şi nu garantez că acelaşi procent va vota PNL+PD la viitoarele alegeri, mai ales după ce majoritatea pensiilor nu mai ajung pentru plata întreţinerii. Noroc că până prin 1992 toată lumea era obligată să aibe servici, că după cărţile actuale de muncă nu ştim după ce vor lua pensii, chiar de mizerie, alt sfert al populaţiei actuale.

Aşadar, fotbalul trebuie să aibe şi el acuzatorii, anchetele, etc. Poate pentru ca procurorii să aibe prea mult de lucru şi să facă anchete á la van Goethem. Cât depre comisii, cât ar fi ele de grozave, nu ştiu cum pot ele substitui tribunalele existente. Aşadar, un bişniţar ca Giovanni şi o scriu în sensul laudativ al cuvântului, fiţi sigur că era de mult condamnat şi arestat dacă se găsea ceva pe lângă lege. Ironia sorţii este că el este preşedinte chiar la clubul ministerului care veghează la aplicarea legilor, club care a dat şi singurul preşedinte din istoria fotbalului autohton condamnat pentru delapidare (V. Ianul). Este, oare, cazul să mai credem că acuzele găzduite de ziarele de specialitate au o anumită valoare juridică ? Eu zic că nu, dar staţi un pic şi veţi vedea cum se va încheia cazul mătuşii, al vărului, cam tot la fel cum s-a înecat şi flota. Aţi auzit de unii pe nume Mischie, Sechelariu, Patriciu ? Ştiţi unde sunt ei acum ? Acasă!

Romeo Ionescu
10.02.2006

Alte editoriale semnate de Romeo Ionescu