Opt din cele vreo 13 canale de televiziune recepţionate prin cablu transmiteau vineri funeraliile papei. Câţi bani a costat această "distracţie" nu îşi va pune nimeni problema. De ce aceşti bani nu sunt cheltuiţi pentru construcţia autostrăzilor, sau reabilitarea unor şcoli, spitale, plata medicamentelor sau astuparea gropilor frecvente, pentru care de fapt românii se duc la vot ?

În acest timp, cele două cotidiene de sport ne comentau cu destule argumente starea deplorabilă a soccerului românesc în era Becali-Sandu. Este evident că fotbalul nu este practicat nicăieri în lume, la nivel de performanţă, de odraslele capetelor încoronate şi cum în ţara noastră banii produşi de mai marii zilei trebuie să se întoarcă tot în buzunarele lor, iar salariile fie şi de ministru nu depăşesc pe cele ale măturătorilor din Germania (am scris salariile, nu veniturile obţinute), posturile noastre de televiziune sunt, probabil, îmbâcsite de pile de diferite mărimi ale clasei româneşti stăpânitoare după 1950.

Cum românul de rând nu este harnic dacă este plătit mizerabil, adică într-o lună cât un neamţ într-o zi de muncă, rezultatele noastre sunt în consecinţă. Urmăream duminică comentariile asupra alegerilor pentru primarul Bucureştiului, ales în cele din urmă de jumătate plus trei dintr-un sfert de alegători. Am reţinut o singură replică, a lui Emil Hurezeanu, analist care a locuit un pic prin Germania şi nu prin târgurile noastre unde "trebuie să trăiască toată lumea". Omul motiva absenteismul cel mai ridicat din istoria alegerilor româneşti pe seama ineficienţei clasei politice. Iată de ce România nu se compară astăzi cu Germania, Italia sau măcar Spania. Comunismul este vinovat parţial. El de fapt a descurajat orice încercare de a fi eficient. Lozinci de tipul "nu se vede din avion", sau "ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim", "se poate ş-aşa" şi multe altele fac din România o cerşetoare a Uniunii Europene, ţara în care Uniunea va arunca 5 miliarde de Euro în viitorii 5 ani.

Este inutil să mai spun că dacă ce s-a cheltuit până acum nu se cunoaşte, nici de acum încolo nu se va vedea ceva. De altfel încep să cred, opinie personală, că UE va fi interesată să cheltuie aceşti bani pentru că vestul nu prea are ce face cu ei, politicienii care votează aceste cheltuieli au activitate, ţara noastră va fi mulţumită să îşi îndrepte sume serioase spre buzunarele tot mai pline ale clasei politice, iar peste vreo 5-7 ani cei care vor plăti cu adevărat integrarea vor fi tot oamenii de rând.

România şi-a creat în ultimii ani alte sute de posturi birocratice în care lucrează fără nici o eficienţă diverşi absolvenţi de facultăţi de pe la noi. Ce poate ajunge odrasla unui român în căutare veşnică de un servici plătit cu mai mult de 80 de Euro lunar ? Ce poate face copilul unui cerşetor într-o ţară în care chiar şi un profesor de biologie este, practic, cerşetor ?

Cu ce sârg poate învăţa un elev când ştie că părintele său munceşte prin Spania, iar el trebuie să-şi întreţină doi frăţiori mai mici, asta în timp ce alţi "români" cerşesc prin trenurile spaniole ? În toată această ordine de idei, trebuie apreciată poziţia primului ministru care spunea recent că fotbalul nu este printre primele 10 priorităţi ale guvernului. Nu este, dar cu siguranţă se va descurca şi se vor găsi şi modalităţi de a nu plăti dările către stat. Acolo trebuie să ajungă în primul rand impozitele plătite de cei care au salarii de 3 sau 4 milioane, de aceea cheltuielile gigantice pentru afişe electorale, posturile TV, radio, presa cu nemiluita nu fac decât să transforme românul de rând într-un cerşetor al Uniunii. Ce va fi, om vedea peste câţiva ani şi poate vor auzi şi cei de pe la Bruxelles.

Romeo Ionescu
08.04.2005