Editorial Romeo Ionescu

De vreo săptămană cele două cotidiane de sport nu contenesc cu pronosticurile unor optimişti incurabili. Aşa au fost românii mai mereu, au uitat întotdeauna că în faţa noastră au fost adversari cu o carte de vizită respectabilă. Şi am uitat foarte repede că ne-am chinuit acasă cu Finlanda şi Macedonia, am primit chiar gol de la Andorra. Şi am mai uitat că Cehia a jucat o semifinală la Euro 2004 şi o finală acum 8 ani. Chiar şi pe plan politic-economic Cehia este cu aproximativ 3 ani înaintea noastră, la capitolul integrare. Şi ţara are parte şi de vecini mai respectabili, una fiind să te învecinezi cu Germania şi alta să păzeşti graniţa cu Moldova.

Cehii nu s-au obosit prea mult în acest meci destul de puţin interesant. Au jucat, practice, 45 de minute, dar au ratat vreo 4 ocazii, pe când românii au aşteptat cam 87 de minute pentru a demonstra, încă odată, că nu mai au geniul care să aducă egalarea. Dar până la urmă rezultatul a fost stability de un penalty. Şi încă odată trebuie să recunoaştem că nu ştim să tratăm o fază de apărare fără prea mari speranţe pentru adversari pe care o transformăm în faza meciului.

Prima dată a fost la cupa mondială din 1998, când Filipescu s-a contrat cu un croat, arbitrul a arătat repede 11 metri şi România a ratat a doua prezenţă în sferturile de finală. Au urmat cele două penaltyuri de anul trecut, mai mult sau mai puţin justificate, dar care ne-au făcut să vedem campionatul din Portugalia la televizor.

Şi calvarul continuă. Două faze nu foarte periculoase în careul nostru s-au "insumat", s-a acordat penalty, Lobonţ nu a ghicit colţul şi gazdele au câştigat. Au avut şi un pic de superioritate, dar fără lovitura de pedeapsă probabil că nu ar fi marcat.

Pe cine să dăm vina ? Fireşte, pe cel care a provocat penaltyul, dar şi pe antrenor, pentru că el este întotdeauna vinovat. Ce dacă nu a pierdut până acum nici un meci oficial în deplasare ? Avem cu cine să-l schimbăm ? Poate că da, dacă mai încercăm odată experimentul Bölöni. Asta dacă Bölöni se înscrie în PSD, ceea ce nu prea credem. Sau cu Hagi, dacă regale învaţă să antreneze pentru campionatul mondial şi nu pentru locul 3 în Turcia. Cât despre Lucescu, nu cred că nea Mircea va mai veni vreodată pe banca naţionalei. Să aşteptăm vreo 15 ani şi vom vedea. Că după aceşti ani nici de pensie nu mai are nevoie. Dar totul se poate schimba la anul, asta dacă vom învinge în noiembrie, în Armenia şi dacă nu ne vom da cu stângu-n dreptul la viitoarele alegeri. Dar până la anul urmează două interesante "meciuri" politice: Bush - Kerry şi Năstase - Băsescu. Pe cine pariaţi ?