Prologul penultimei etape a diviziei A s-a disputat, de fapt, sâmbătă, la Cluj şi la Petroşani. Fie că acuzele clujenilor la adresa susţinerii politice a echipei din Petroşani şi-au atins scopul, fie că Jiul a fost neputincioasă pe teren propriu în faţa Gazului metan, a treia fostă divizionară B care va juca în sezonul viitor în prima divizie se numeşte CFR Cluj.

Echipa din inima ardealului revine în prima divizie după o pauză de 28 de ani, împotriva tradiţiei locale care "votează" din 1919 cu Universitatea Cluj. Prima prezenţă a ceferiştilor clujeni în prima divizie a fost înregistrată în 1948, când divizionara B cu acelaşi nume ca acum a fuzionat cu Ferar Cluj, urmaşa KA Cluj care ocupa locul 3 în campionatul Ungariei ediţia 1943-44. Că s-a vrut atunci ştergerea urmelor echipei KA Cluj sau că Ferarul a primit sprijinul necesar de la CFR, nu ştim şi este foarte greu să găsim o persoană sau un document demn de crezare. Cert este că echipa rezultată din fuziune a mai stat 18 luni în prima divizie şi împreună cu CSU Cluj ("U" de astăzi) a coborât în divizia secundă. Reprezentarea Clujului a fost preluată atunci de Ştiinţa (din 1966 Universitatea). Dispărut în deceniul 7, CFR-ul revine în B printr-o fuziune şi promovează în 1969 pe prima scenă. Au urmat 7 ani în care Clujul a avut două echipe în A, apoi 3 în care nu au avut nici una. CFR-ul a coborât chiar în C, a primit sprijinul armatei devenind prin anii 1980 Steaua CFR, a ieşit din acest concubinaj, oscilând între B şi C. "U" a avut şi ea o perioadă neagră în ultimii 10 ani, când a coborât şi ea în divizia C. Şi iată că din acest duel oraşul a sprijinit echipa CFR care a început actuala ediţie în trombă, pentru ca prin luna noiembrie să obosească. Şi atunci când CFR, UTA şi Olimpia s-au bătut pe primul loc a sărit Jiul.

Parcursul acesteia în retur ne-a făcut să credem că nimic nu-i poate sta în cale, dar ne-am înşelat. CFR-ul şi-a revenit şi a jucat în "plasa" Jiului. Primul moment dificil a fost derby-ul în care Jiul a pierdut. Dar nu a fost suficientă victoria CFR-ului în meci direct şi pentru că suntem în România s-a apelat la insinuări. S-a sperat că egalul necesar Jiului pentru părăsirea primului loc se va înregistra la Câmpia-Turzii, adică în judeţul Cluj. Industria Sârmei nu a putut sau nu a vrut să încurce Jiul.

Şi astfel s-a ajuns în ultima etapă. Insinuările sprijinului politic căpătat de Jiul au făcut parte din lupta pentru primul loc, dar Jiul ar fi trebuit să câştige ultimul meci, pe propriul teren, dacă susţine că este echipă de divizia A. Adversarul din ultima etapă este o fostă modestă divizionară A care a încercat să ne convingă numai prin vorbe că va reveni cândva unde a fost de 2 ori în istoria echipei. Gaz metan a părăsit prima divizie acum câţiva ani probând că este prea puţin pregătită pentru această întrecere. La Cluj nu avea un motiv deosebit să nu piardă, asta numai dacă jucătorii nu au ţinut la blazonul echipei sau nu au fost cointeresaţi în mod special de clujeni.

Concluzia este una singură: indifferent cum s-a jucat, dacă Jiul vroia primul loc trebuia să câştige în faţa Mediaşului. Pentru că nu au reuşit, vor mai juca (cel puţin) un an în divizia secundă. Dacă ne gândim, însă, la ceea ce au făcut minerii în istoria ultimilor 14 ani pot afirma că nu-mi doresc să mai aud vreodată de o echipă susţinută de aceştia, cu atât mai mult în prima divizie. Dacă, însă, ţin cont că în seria a treia încă două echipe au fost implicate până în ultima etapă în lupta pentru primul loc, dispariţia barajului de promovare este un păcat.

Ce găsim în divizia A pe locurile 13-14 ? Două echipe cu destule poticneli, una care şi-a cumpărat acum câţiva ani un loc, alta cu un preşedinte care ne aminteşte mai mult de dominaţia pumnului sovietic decât de o dispută sportivă. Probabil că nici FCM Bacău nici Ceahlăul nu-şi merită pe deplin locul în prima divizie, dar numai una din ele va părăsi, cel puţin pentru câteva zile, prima scenă.

Anormal, presată este şi revelaţia actualului campionat, echipa din Alba-Iulia, care trebuie să găsească şi să monteze nu ştiu câte scaune pe stadion şi să-şi plătească la zi fotbaliştii. Că aceştia au supărat câteva echipe, pe care le-au întrecut şi echipa se află la jumătatea clasamentului, iată că contează acum mai puţin.

Cum în România falimentul încă nu există în fotbal, nu am putea asemăna situaţia cu cea de la Fiorentina, scoasă din serie A din raţiuni financiare. Cazul Apulum se va prelungi, probabil, până în august, iar după ce Mitică va realiza că prin acuzaţiile pe care le face contracandidaţilor nu va reuşi să câştige cele 50% din voturi, sperăm să facă dreptate fotbalului în cazul Apulum. Dar poate că ameninţările pe care le-a adresat întotdeauna de Gheorhe Ştefan la adresa tuturor celor care nu au ţinut sincer cu echipa sa vor lua sfârşit joi şi echipa Ceahlăul va reveni acolo unde a activat mulţi ani, iar Ştefan va renunţa la fotbal şi va face ceva mai util cu banii de care dispune.

FCM Bacău a trecut acum pe locul 13, dar va reveni pe locul 14 dacă Ceahlăul va câştiga pe propriul teren în ultima etapă, în timp ce echipa lui Sechelariu va pierde la Galaţi. Dacă... Oţelul a câştigat în deplasare, dar cum se apropie finala de cupă cu Dinamo, joi ar fi normal să-şi protejeze jucătorii şi băcăuanii în lupta pentru salvare ar trebui să scoată puncte la Galaţi. Dacă Ceahlăul va câştiga în ultima etapă, băcăuanilor nu le va fi sufficient un punct la Galaţi. Din nou dacă...

Pentru că Ceahlăul joacă acasă cu Dinamo, cărora le-a dat un meci acum câţiva ani, dar a fost mare tam-tam atunci. Dinamo va juca şi ea finala cupei şi iar ar trebui să-şi menajeze jucătorii, trimiţând în teren câţiva jucători de perspectivă, mai ales că acum este matematic campioană. Şi iată un motiv în plus pentru ca o echipă care îşi joacă ultima şansă să câştige joi. Aşadar, a treia retrogradată se va decide joi, sau poate nici atunci, luând în considerare "cazul Apulum".

Steliştii ne anunţă de câteva etape că îşi vor juca şansele până la sfârşit, dar dinamoviştii sunt campioni. Şi iată câtă dreptate au avut... Cu rezultatul de la Craiova, sigur ar fi ratat titlul, dar cum au auzit, probabil, că ceea ce au sperat cel puţin 1 la mie nu s-a întâmplat, probabil că nu au vrut să le lase oltenilor o amintire urâtă. De astă dată acuzarea arbitrajului adversarei nu a folosit stelei, aşa cum clujenii au reuşit să destabilizeze Jiul.

Andone este antrenorul campionatului, după ce mulţi ani a avut rezultate modeste cu echipe modeste. Numai că adevăratele noastre examene se dau în calificările ligii campionilor şi mai puţin contează dacă titlul se duce în Giuleşti, Ştefan cel Mare şi, a era să uit (!), Ghencea. Dar poate că Steaua va prinde grupele Cupei UEFA (are de trecut numai de două echipe), în timp ce miza pentru Dinamo este foarte mare.

Petrolul a reuşit să ofere o bucurie suporterilor, dar aceasta nu mai foloseşte la nimic. Pentru ca Ploieştiul să aibă din nou cel puţin o echipă de mijlocul clasamentului, în oraşul aurului negru trebuie să se întâmple ceva bun, dar parcă după alegerile din 2000 acest bun pentru echipă nu mai există. Ion Niculae a cumpărat în 1997 o echipă cu un pas în A. Şi-a înlăturat oamenii care au contribuit atunci la această performanţă şi acum acea echipă nu mai există. Liviu Luca, un fost activist ASC în timpul comunismului (un Copos ploieştean) a condos un Petrolul spre a doua cupă a României din istoria clubului (1995). Numai că la un moment dat a anunţat că echipa nu mai face parte din cooperativă şi parcă de atunci a început dezastrul, chiar dacă la finele lui 2000 echipa termina turul pe locul 2. Şi parcă tot de atunci presa încearcă să ne convingă că fotbalul autohton se însănătoşeşte, dar Gloria lui Pădureanu este încă în A, iar titlul nu a mai părăsit capitala din 1991. Are, deci, vreo importanţă câte blaturi se mai fac sau nu atât timp cât românii plecaţi pe la echipe de care un elev de şcoală nici nu a auzit că s-ar afla în Europa se întorc cu coada între picioare ? Vom vedea la toamnă, anotimp care în fotbal începe pentru noi la sfârşit de iulie.

Romeo Ionescu - Romanian Soccer - 31 mai 2004