Dumneavoastră ştiţi că de la anul prima noastră divizie va avea 18 echipe, adică la fel ca Bundesliga germană ? Ei bine, siteul FRF ştie că actuala divizie A are numai 13 echipe, dacă nu mă credeţi verificaţi la http://www.frf.ro/cluburi_de_divizia_a.htm. Statistica este un microb, îl ai sau nu. Cine îl are şi-a pierdut zeci, sute, poate mii de ore studiind, adunând, notând. Eu cred că am consumat mii de ore pentru acest hobby, în care puteam căsca gura la TV, la un film, sau puteam bea o bere.

După tot acest volum de muncă, pot spune că am obţinut şi satisfacţii, dar şi deziluzii. Pentru că nimeni în această ţară nu te cheamă să te ajute să faci ceea ce tu crezi că se poate, nu te alege pe tine pentru că munceşti mai bine sau mai mult decât alţii. Şi la acest capitol bucureştenii sunt favorizaţi, nu numai că fotbalul european se joacă în primul rând în Giuleşti, Ghencea sau Ştefan cel Mare, ci pentru că acolo se tipăresc trei cotidiene de sport, iar în restul ţării nici unul. Şi dacă nu locuieşti în capitală nu prea te bagă cineva "mare" în seamă. Iar dacă te bagă, te va plăti mizerabil, iar după scurt timp îţi vei pune întrebarea: merită sau nu să continui cu ce am început.

În 1990 am avut iniţiativa înfiinţării unei asociaţii a statisticienilor din România, iar ulterior am fost invitat să fiu membru al comisiei de statistică a FRF. Deziluzia mea s-a cifrat la numai două anuare la care am colaborat în timp de 6 ani şi, practic, la nici o altă activitate în aceşti ani. Ulterior mi-am realizat visul pe cont propriu, pentru că doream să fac mult mai mult decât au făcut membrii acestei comisii. Mi-am dorit să lucrez la un cotidian de sport, dar cochetarea mea cu Fotbal Plus şi apoi cu Sportul Românesc m-au condus la întrebarea: "merită efortul" ? Ziarele de azi se bazează pe relaţii, sponsorizări, bârfă, logoree, ceea ce nu se asimilează cu exactitatea, munca asiduă.

Apariţia internetului a oferit spaţiu acestui hobby, dar a şi distrus multă muncă, deoarece multe date adunate în sute de ore sunt oferite acum gratuit oricui. Şi totuşi mai este loc de muncă. Încă ! Federaţiile naţionale se adaptează, e drept, destul de greu, Internetului, adică acolo unde are acces oricine. Există siteuri pentru fiecare microbist, după cum bine ştiţi: muzică, actori, filme, sporturi, date guvernamentale, ştiinţă şi multe altele. Atunci însă când deschizi siteul unei federaţii de fotbal şi când găseşti acolo echipele participante, ai pretenţia ca respectiva pagină să fie serios alcătuită şi actualizată. Nu voi scrie multe despre siteul FRF, pentru că nu avem despre cine. Ca şi multe alte instituţii din ţara asta, FRF există pentru că fotbalul trebuie să existe în ţara asta, plătit bine din munca altora, pentru că la fel este şi în multe alte ţări. Dar câţi dintre parlamentarii noştri, cei care cer fonduri pentru a-şi cumpăra laptopuri au deschis vreodată aşa ceva ? De câte ori şi-au luat conducătorii forurilor noastre fotbalistice o informaţie de pe internet ? Probabil de foarte puţine ori, altfel ar fi văzut ce fac alţii şi ce face FRF, respectiv LPF. A ţine Apulum ca divizionară A la două luni după ce echipa retrogradase, sau a oferi date despre numai 13 din cele 16 divizionare A pe siteul sus amintit este un exemplu de seriozitate, ca să nu folosesc alte cuvinte dure. Dar se pare că nu m-am născut în ţara în care trebuie !

Romeo Ionescu
11.10.2005

Alte editoriale semnate de Romeo Ionescu