Dacă credeaţi că iarna asta nu aveţi ce citi în ziarele de sport, iată că se găseşte. Cică FBI-ul sau poate NATO a intervenit pentru ca Belu să-şi dea demisia. Ghinionul nostru este că nu avem stipulate în constituţie că preşedintele nostru, oricare ar fi el, trebuie să se fi născut între Dunăre şi Săpânţa, aşa cum preşedintele Americii trebuie să se nască într-unul din cele 50 de state.

Dar cum noi suntem anti-imperialişti din naştere luptăm cu arma în mână pentru ca Belu să se întoarcă. Ce contează un mic bacşiş, acolo, de 3000 de euro ? La câţi arginţi a dat ţara asta pentru buzunarele milionarilor în parai nici că contează. Dar dacă o anumită parte a ţării se roagă de Belu să rămână mai ceva de cum şi l-au dorit pe Năstase preşedinte sunt, de astă dată, de partea ei. Şi ce dacă Vieru nu poate tolera criticile. Nu mai suntem pe vremea împuşcatului şi mai ales Vieru poate fi schimbat de oricine, puţin îmi pasă.

În ce-l priveşte pe straşnicul antrenor de 59 de ani pomenit să-l schimbe pe Belu, omu' nici măcar nu are ce pierde. La vârsta sa se gândeşte mai degrabă la pensie şi dacă vreuna din gimnastele pe care le-a schimbat îi mai scapă vreo sută de euro ciubuc poate spune că şi-a triplet leafa.

Stau şi mă întreb de ce suntem super-campioni la gimnastică şi nu mai suntem de vreo 30 de ani la handbal, vreo 50 la volei şi niciodată la fotbal. Pentru că aceste sporturi aduc din ce în ce mai mulţi bani, fie ei europeni, americani, dar şi chinezi sunt buni, numai să fie suficient de mulţi. Se ştie că "nea Nicu" a avut o antipatie pentru fotbal, la fel, probabil, faţă de orice putea aduce pe atunci bogăţie. Totuşi această antipatie a unui om care a fost câdva şeful sportului autohton i-a ambiţionat pe aghiotanţii lui şi au reuşit să producă jucători de valoare cât să formeze o echipă, chiar două. Ei bine, aceste echipe s-au numit Steaua, Dinamo, chiar Victoria pe o perioadă foarte scurtă. Ele au oferit bănuţi frumoşi într-o vreme când salariul îţi ajungea să plăteşti biletul de tramvai pentru a călători pe scară. Altceva nu prea aveai ce face cu salariul, mâncare nu prea era, încălzirea iarna lipsea şi ea, cât despre mobile şi Internet, ele nu se inventaseră că altfel murea nea-Nicu de inimă. Erau câteva vidouri, dar cum televizoarele erau black & white, cinemaurile făceau oarecare consurenţă stadioanelor. Ţara noastră a mai avut şi echipe de volei foarte bune, chiar vicecampioane mondiale, dar vă spun asta pentru că am citit în cărţi. 13 ani am fost aşii handbalului mondial, cucerind 4 titluri din 1961-74. De ce ? Pentru că acest sport nu aducea prea mulţi bani în Germania sau Franţa, deci nu se omorau cu firea, iar ultima finală am disputat-o cu Germania de Est şi ea la fel de neinteresată de partea financiară.

Şi am mai avut un mare sportive, numărul 1 mondial timp de 2 ani. Dar pe vremea aceea tenisul era dedicat amatorilor, iar profesioniştii nu prea se îngrămădeau prin Cupa Davis, la Roland Garros sau Forest Hills. Rod Laver îmbătrânise, Björn Borg era prea mic şi aşa a mai rămas doar Stan Smith să-l supere pe Ilie Năstase prin Cupa Davis sau pe la Wimbledon, că, deh, erau compeţii de limbă engleză şi trebuia să mai câştige şi câte un englez.

Dar n-am uitat-o pe Nadia. Este drept că turcii nu au auzit de ea, la ei român fiind sinonim cu Hagi, dar oneşteanca a deschis calea româncelor, care dacă vroiau să fie cunoscute trebuiau să-şi sacrifice cei mai frumoşi ani chinuindu-se la bârnă, paralele sau sărituri. "Solul" nu era atât de căutat pe vremea aceea prin Turcia sau Amsterdam (să vedeţi ce gagici bune aveau anul trecut... ). Şi astfel, din setea românului de arăta că este bun a apărut o Nadia, o Emilia, o Lavinia. Şi cum medaliile au început să curgă, nimeni nu a auzit de un Vieru (de fapt am auzit, dar se scrie cu literă mică şi este o mare jignire dacă-l fac pe cineva "vier", adică cochon cum spunea proful de istorie, în glumă). Şi dacă nu-şi dădea domnu' Belu demisia, probabil că nu am fi ştiut niciodată că avem o federaţie de gimnastică şi aceasta are doi conducători. Şi nici fetele nu cred că ar fi aflat dacă nu ar fi fost o Petrovski, pentru că ele se antrenau la Deva, concurau pe la Atlanta, Sidney sau Atena, iar federaţia era la Bucureşti. Aşa că nimeni nu-l deranja pe celălalt până săptămâna aceasta. Nu ştim în cine a vrut Oana să lovească, cât de "avariată" este, dar orice lucru are un început. Aşa învaţă românul că poate da în judecată statul sau o federaţie, îşi poate cere drepturi, că altfel doar nu i le-o da degeaba un Vieru, nu-i aşa ?

Şi mai avem puţin şi vom cere frumos statului să-l ierte şi pe Sechelariu. Hai să ne gândim puţin că majoritatea băcăuanilor sau clujenilor nu sunt nebuni să-i voteze pe Seche, respectiv Funar, timp de 12 ani şi aceştai să fure pe rupte. S-ar fi văzut de la o poştă, dar şi Seche şi Funar şi-au făcut treaba în toţi aceşti ani. Acolo unde nu s-a prea văzut (Bucureşti, Ploieşti, Braşov), primarii s-au schimbat la 4 ani şi mai nou la 8, sau când aceştia devin preşedinţi sau prim-miniştri. Rău este că românii uită repede şi sunt influenţabili, altfel Sechelariu ar fi fost şi acum primar şi am fi avut şi un preşedinte la ale cărui cuvântări am fi adormit. Presa vrea să trăiască, chiar dacă o face pe munca altora, a acelora care îi dau reclame, sau pe care îi şantajează. Credeţi că se supără cineva că un ziar se vinde numai în 65000 de exemplare într-o ţară de 21 milioane aci şi două prin Spania şi Italia ? Ei bine, vedeţi cu câţi cititori se laudă "Pro Sportul" şi "Gazeta". Aşa că, dacă vreţi să vă îmbogăţiţi pe spinarea altora, nu vă certaţi cu presa. Că din muncă cinstită nu veţi face avere pe aceste meleaguri. Dixit !

Romeo Ionescu
05.02.2005