Comunismul în România şi peste tot unde el a existat în lume a fost altceva decât noi vrem să construim acum. În 1989 poporul român a ieşit în stradă pentru că urma o nouă iarnă cu 13 grade în cameră, cu 3 lei metrul cub de gaze, cu mazăre şi mere în loc de portocale, curmale, carne şi ouă. Dacă la Bucureşti au murit oameni şi s-a spus că aceştia au murit mai mult după fuga lui Ceauşescu, aceasta s-a întâmplat pentru că era nevoie de un motiv serios pentru ca dictatorul să fie executat. S-a obţinut atunci nu numai înlăturarea dictaturii ci s-a făcut şi primul pas spre revenire la capitalism, ceea ce de altfel mulţi credeau că este normal. Mentalitatea inoculată de comunism nu a fost eradivată şi probabil că nici peste 20 de ani nu vom gândi pur capitalist.

După 2004 la putere a venit un viceprim-ministru care anterior a fost mare şi tare pe la UTC. Ce a însemnat activitate UTC ? Pe lângă laudele conducătorului mult iubit, pregătirea tineretului pentru a munci inteligent şi a fi condus de cvasi-analfabeţi, Georgică Copos a învăţat atunci că orice performanţa culturală sau sportivă este datorată poporului, care trebuie s-o sprijine. Odată calificat Rapidul, Copos afirmă: Rapid e hărţuit de un om ca Bodu, care nu ştie cum se calculează TVA-ul. Personal m-am lămurit ce mare profesionist este şeful ANAF-ului, odată cu cazul Becali si dacă ar fi avut respect pentru cariera lui, ar fi trebuit să demisioneze pe loc. Dar atunci când un viceprim ministru pus acolo pentru că este cel mai cunoscut din partidul în care activează atacă un şef al unui serviciu al statului, înseamnă că fiecare vorbeşte pe altă limbă. Performanţe în sport se realizează şi la Innsbruck şi la Florenţa şi la Marseille şi în Anglia. Numai că acolo statul îşi ia atât cât se stabileşte, iar dacă cluburile sau patronii încearcă să dea mai puţin statului, aceştia iau drumul închisorii, ceea ce nu veţi vedea la un ministru sau fost ministru de pe la noi. Dacă românii s-au bucurat cândva că au scăpat de Ceauşescu, liderii "de partid şi de stat" au fost atunci conştienţi că nu vor putea beneficia la infinit de funcţiile pe care le-au avut şi au început să-şi împartă hoteluri, fabrici, fier vechi, televizoare şi blaturi (de tort). Aşadar fostului lider de la UTC i s-au repartizat câteva hoteluri, apoi s-a ocupat inteligent de industria electronică, unde a dirijat capitalul străin de la Connex spre buzunarele sportului. Când Steaua şi-a dat seama că nu prea mai are ce căuta pe primul loc, echipei sponsorizate de Copos i s-a predat ştafeta, cucerind un titlu după o pauză de 32 de ani. De altfel locul echipei Victoria, echipa miliţiei, căreia arbitrii îi erau datori cu cel puţin un penalty dacă nu marcau până în minutul 30, a fost preluat de Rapid, o echipă cu mulţi simpatizanţi în rândul maselor.

Presiunea presei asupra fotbalului a început atunci când i-a fost permis. Să nu uităm că ani de zile jucătorii se plimbau cu limuzine, dar cluburile înfiinţau anual alte SRL-uri pentru a evita plata impozitelor, iar presa nu comenta decât blaturi şi transferurile lui Giovanni, eventual succesele sau înfrângerile naţionalei. Steaua a fost preluată, prin 2000, de Jiji Becali, dar este greu de crezut că averea acestuia s-a format atunci numai din afaceri cu oi sau bişniţă cu blugi, cum afirmă Vadim Tudor, un alt celebru cântăreţ al fostului regim. Cum afacerile fraţilor Păunescu nu mai puteau ţine un club de fotbal cu nume, sarcina întreţinerii echipei a fost pasată lui Jiji, căruia, probabil, i s-a destinat şi modul de conducere: acela de circ cât cuprinde în media. Presa, care fără sponsorizare nu poate trăi, a fost angrenată în imaginea "patronilor" Becali şi Copos. Aceştia, însă, nu puneau banii din buzunarele lor ci îi absorbeau prin diferite firme fie din schimburi de terenuri, fie prin schimb de sedii cu loteria, fie din sponsorizare de la Connex. Deşi presa a criticat îndelung, pe perincipiul: dacă nu ne dai şi nouă, te spun la toată ţara, sponsorizarea a fost perfect legală, iar neplata datoriilor către stat a fost şi ea un fenomen specific bălmăjelii comunisto-pesediste. Sunt binecunoscute disputele din Focşani ale negustorilor puşi de Oprişan să cotizeze vrei-nu vrei pentru echipa de fotbal, sau cele din Suceava pentru Foresta, plimbarea banilor de la Petrom sau Asirom către Petrolul şi Astra, ai celor de la Midia şi Oneşti către echipele respective, dispariţia unor echipe ca Inter Sibiu şi FC Oneşti când nu au mai apărut aceşti bani. Interesant este că deşi rafinăriile în cauză adunau datorii la buget, echipele sponsorizate evoluau undeva între locul 7 din A şi 3 din B, deci performanţele erau meritorii.

Guvernul de acum vrea să obişnuiască România cu capitalismul, adică românul să roage statul să-i ia banii, pe care să-i repartizeze televiziunilor, care în schimb să-i dea circul de-a schimbarea. Atunci când nimeni nu mai credea, iată că au apărut şi performanţe, realizate de Steaua, condusă de Zenga anul trecut, Protasov şi Olăroiu anul acesta, Rapid condusă de fiul unui foarte ambiţios antrenor român din trecut. Cât depre fisc, totul se pare că rămâne cum s-a stabilit, adică mai dă Gigi, mai ia Bodu, mai vin 50000 de spectatori la Steaua, mai se caută Becali prin afaceri pentru a repara ce se va rupe în Giuleşti şi pe Naţional.

Romeo Ionescu
18.03.2006

Alte editoriale semnate de Romeo Ionescu