1 Mai 2004 va fi o zi istorică. Nu pentru că este ziua muncii. Ne-am lămurit în ultimii 15 ani că nu munca oferită de stat oferă prosperitate ci şmecheria, înşelăciunea, furtul dintr-o ţară mai bogată. 1 mai va fi ziua în care o parte din fostele ţări comuniste se vor integra în Europa capitalistă. Ce va însemna acest lucru pentru ele ? Libertatea de a se angaja oriunde vor în această uniune europeană, fără ca acest lucru să fie illegal, aşa cum o fac sute de mii de români care evită cozile interminabile la cele câteva locuri de muncă găsite de statul nostru. Mai înseamnă şi desfiinţarea practică a frontierelor, adică la graniţă nu vei mai fi controlat ca şi cum ai fi furat parlamentul de la Budapest deşi poate şi la ei hoţii sunt înauntru.

Vei fi, probabil, scutit şi de şcoala de a cere şpagă la graniţă dacă aşa vrea poliţistul nemulţumit de salariul primit şi acest lucru nu mi s-a întâmplat la graniţa română ci la cea slovaco-maghiară, fără nici un amestec al conaţionalilor noştri. Va rămâne încă mulţi ani o barieră greu de depăşit şi aceasta va fi limba maternă. Pentru că nu vei putea fi vânzător în Belgia dacă nu vei cunoaşte germana, franceza şi flamanda, nici în Spania dacă nu vei şti spaniola şi aceste limbi nu se învaţă tot atât de repede pe cât învăţăm să vindem un produs. Engleza este limbă internaţională în Asia industrializată, în S.U.A., Canada, Australia, dar foarte puţin în Europa "de jos". Atunci când "turnul Babel" va fi depăşit se va face o adevărată selectare a valorilor.

Românii mai au încă de visat, şi până atunci vor fi atent "studiaţi" de vameşi pentru ca nu cumva cei din conducerea statului să ducă lipsă de ceva. Şi vor mai plăti şi taxe vamale dacă-şi vor cumpăra 3 perechi de blugi în Franţa şi-i vor trimite prin poştă în ţară. Dacă ruda dumneavoastră care munceşte în Spania să ţină toată familia lăsată în România vă trimite un aparat video veţi plăti taxe vamale de două ori mai mari decât veţi cumpăra acel jaf din magazinele noastre.

Dar haideţi să revenim la fotbal. Nu la etapa din 1 mai, pe care fotbaliştii o vor sărbători prin muncă, iar dacă nu vor avea prea mult chef de joc vom spune că a fost blat. Voi face o mică comparaţie între meciurile jucate la Budapest (scuzaţi ortografia, dar vecinii noştri aşa scriu numele capitalei lor) şi cel de la Bucureşti. Oaspeţii au fost campionii, respectiv vicecampionii mondiali.

Puţini din spectatorii prezenţi în tribune se aşteptau la o victorie a gazdelor, dar acest fapt s-a întâmplat numai vizavi de Gara de Nord. Poate nu-i tot una să spui campioană sau vicecampioană mondială. Dar în capitala ţării care este admisă acum în Uniunea Europeană au venit la meci 44.000 de spectatori, deşi şi la ei cred ca meciul a fost televizat "live". Şi federaţia maghiară a mai scos, se pare, şi vreun million de dolari din visterie pentru a învăţa fotbal, tot aşa cum Ferenc Puskas i-a învăţat fotbal adevărat pe maghiari şi pe spanioli. Acum Ronaldinho a reuşit o "foarfecă" superbă, iar conaţionalii lui au marcat de 4 ori. Cei 44.000 de spectatori au umplut până la refuz tribunele stadionului cu numele legendei fotbalului maghiar şi probabil că şi-au cumpărat şi billet. La bursa neagră biletul de pare că a ajuns la 200 parai. Lângă Gara de Nord au fost oameni de seamă: primul ministru, câţiva miniştri printre care şi cel mai valoros din toţi, cel de externe, preşedintele federaţiei germane al căriu salariu lunar egalează pe cel al 4 miniştri de pe malul Dâmboviţei dacă nu mai mulţi. Gazonul a fost superb, stadionul arată bine dar... a fost mult prea încăpător. Probabil că dacă meciul s-ar fi jucat pe stadionul Astra din Ploieşti, Gloria din Bistriţa sau Flacăra din Moreni, respectivele ar fi fost neîncăpătoare deoarece... sunt mai mici decât cel din Giuleşti.

10.000 de spectatori nota Pro Sport în "caseta" meciului de miercuri. Dacă vom mai ţine cont că vreo 3000 de bilete au fost făcute cadou de ziarele de specialitate, mai mult ca sigur pentru ca stadionul să nu fie aproape gol şi că preţul biletului la Bucureşti este cam de 10 ori mai mic ca în Germania aş avea îndrăzneala să pun întrebarea: pentru cine au mai jucat Pleşan, Dănciulescu, Raţ et Co ? Dacă mai scădem vreo 1000 de spectatori blatişti, că românul este inventiv, rezultă probabil că organizarea meciului a costat mai mult decât s-a scos din vânzarea biletelor.

Să fie asta economia de piaţă care o doreşte U.E. ? Cu siguranţă nu. Ei vor să producă şi să vândă, noi să primim degeaba. Este drept că televiziunea română ne ia vrem-nu vrem taxa de abonament şi ne-a făcut cadou această victorie incredibilă, epocală, magnifică. Dar economia de piată se bazează pe a face bani, pe a vinde hot-dogi, shaorme, Tuborg. Un meci de fotbal este un astfel de prilej, iar statul va lua impozit de la magazinele care vând astfel de produse.

Ce putem noi spera din toate astea, de la 6000 de spectatori care au ronţăit seminţe de contrabandă (că doar vânzătorii de bomboane agricole nu vor declara statului cu cât le-a crescut vânzarea. Care ar fi cauzele ? Ungurii sunt plătiţi de 3-4 ori mai bine decât românii şi îşi permit să cumpere un billet de meci. Culmea că mai fac şi produse alimentare un pic mai ieftine ca ale noastre. Noi producem spectacole, unele de calitate, altele nereuşite. Şi cam atât. Mai producem pâine, dar crenwurst-ul din hot-dog ne face să regretăm că am dat banii pe acest produs al economiei de piaţă. Ce mai producem ? În câţiva ani nimic.

Vom lua de-a gata pentru că vine Connex şi ne ia banii pe telefoane şi convorbiri, apoi George Copos îi dă pe organizarea unui astfel de meci. Mai ni se dau salarii compensatorii pentru a plăti abonamentul TV şi astfel vedem din fotoliu cel mai bun meci al României din toate timpurile. Într-o frază s-ar putea rezuma astfel: plătim încălzirea şi electricitatea la nivel de UE, benzina la 60 % din preţul lor, autobuzul costă de 15 ori mai puţin ca în Germania, dar salariul majorităţii este de 10 ori mai mic. De aceea ni se pare totul scump. Nu este încă, în realitate salariile sunt prea mici. Dar nimănui nu-i pasă. Patronii nu au nici un interes să ne dea mai mult şi dacă am fi în locul lor am gândi la fel. În consecinţă românul spune voi vă faceţi că mă plătiţi, eu mă fac că muncesc. Şefii de secţie spun că nu au cu cine, deşi schemele de personal sunt arhipline, dar cu pile care nu ştiu sau nu vor să facă nimic. Adevăratele averi s-au făcut din contracte cu statul, nu din produse utile. Iată de ce ungurii intră acum în U.E. şi au un stadion plin, noi mai aşteptăm iar stadionul este pe jumătate gol. Mentalitatea nu se schimbă oricât de mult ne-am uita la Turcescu. Daţi-ne salarii triple, concediaţi pilele şi vom munci de nevoie, dar vom şti pentru ce o facem.

Cu 100 Euro pe lună nu vă aşteptaţi să vă îmbogăţim pentru a sponsoriza ţiganii (de astă dată în sensul figurat al cuvântului) care fac galerie la un meci de fotbal, handbal sau baschet şi nici să ţineţi echipe cu jucători care nu sunt doriţi nici în Malta. Terminaţi cu economia datului de pomană şi veţi vedea cum creşte PIB-ul.

Romeo Ionescu - Romanian Soccer - 1 mai 2004