Anghel Iordănescu a intrat în politică. Este un gest regretabil, cu atât mai mult cu cât partidul în care a intrat a colecţionat aproape toţi oamenii de mare valoare ai acestei ţări. Asta nu înseamnă, însă, că de acum încolo va curge lapte şi miere. Disperarea pluteşte peste tot. Până în 1990 România a construit o industrie care a fost depăşită rapid. Aici vă voi da din nou exemplul autoturismului Dacia pe care-l producem în 2004 la o calitate inferioară Renaultului 12 făcut de francezi în 1965. Orice import poate aduce prosperitate vânzătorului, dar valoarea acestuia trebuie acoperită de o producţie de aceeaşi valoare făcută în ţara noastră. Nu vă închipuiţi că ne vom îmbogăţi daca vom folosi computerul.

Chiar dacă avem oameni inteligenţi care concep programe, şi în acest domeniu suntem cu cel puţin 5 ani în urma ţărilor dezvoltate. Ca să dau şi aici un exemplu, din Olanda poţi uşor trimite o sumă de bani oriunde în lume folosind numai PC-ul şi Internetul. Nu trebuie să te deplasezi la bancă sau la poştă, să stai la coadă sau să dai explicaţii fiscului.

Restructurarea industrială a fost efectiv un jaf. Întreprinderi care trebuiau să mai producă au fost transformate în fier vechi. Nici în construcţii nu stăm mai bine. Până în 1989 se construiau blocuri de lolcuinţe, dar şi fabrici. Acum se fac vile şi sedii de firmă, mai puţine, pentru un grup mai restrâns. Este doar o tentativă de supravieţuire. Aşa zişii investitori străini sunt aşteptaţi pentru a finanţa prin publicitate categorii întregi de "distracţii": muzică, televiziune, radio, ziare, bugete locale.

Iată la ce se adaugă acum Iordănescu. Nu vreau să produc senzaţie şi să-l contest. Până la ultimul meci cu Danemarca l-am considerat cel mai norocos antrenor român. Chiar dacă a fost un jucător de valoare, Iordănescu a fost scutit de accidentări serioase şi s-a menţinut în lotul unei echipe care nu a obţinut în acea perioadă rezultatele dorite, adică în perioada 1970-84 Steaua a adunat numai 2 titluri de campion. A "moştenit", în 1986, o echipă care cucerise Cupa Campionilor Europeni. Are meritul că nu a stricat această echipă, pe care a calificat-o într-o altă finală europeană 1989, după ce eşuase cu un an în urmă în semifinale. Veţi spune că echipa avea tot ce era mai bun din fotbalul nostru. Inexact: împărţise cu Dinamo cam totul, numai Gică Popescu a făcut excepţie, plecând după un an jucat în Ghencea. Credeţi că mai poate cineva califica o echipă românească măcar în sferturile Ligii Campionilor, chiar cu Mutu şi Chivu şi cu orice roman mai doriţi dvs ? A luat în 1993 o echipă naţională care remizase cu Cehoslovacia pe teren propriu şi suferise un eşec usturător (2-5) la Košice. A calificat-o până la câteva minute de semifinalele mondiale, acolo unde s-a calificat... Bulgaria. A repetat calificarea, fără glorie însă.

Am vrut mai mult şi nu s-a putut, de aceea am început să acuzăm antrenorul. Uităm, însă, că în toţi acei ani noi obţineam eşec după eşec în economia care ne asigură standardul de viaţă. Democraţia a fost şi ea distrusă de cei patru ani de guvernare C.D.R.-P.D. Actualul P.S.D. va putea de acum să atace orice opoziţie pe seama rezultatelor din 1997-2000. Excrocarea populaţiei naive s-a desfăşurat cu acordul statului "de drept". Jocurile piramidale, băncile falimentate, F.N.I. sunt tot atâtea firme care au funcţionat cu acceptul statului, necontrolatre însă de acesta. Dar în spatele acestora a existat falimentarea la comandă a altor sute de firme de stat, licitaţii la care au participat firme ale aceluiaşi patron sau alte licitaţii la care nu s-a prezentat nimeni. Acum, când elveţienii ne reproşează câinii vagabonzi şi oraşele care arată ca după bombardament alţi bani se vor arunca în campanii electorale. Staţiile de amplificare au început să sune ca pe vremea aplauzelor comandate. Promisiunile nu mai trebuie să păcălească pe nimeni.

Gropile sunt proba concludentă de ce au fost capabili primarii opoziţiei eterne, dar şi cei 6 primari de sector ai PSD din ultimii 4 ani. Ce au făcut aceştia urcă cu puţin peste 0. Iată la ce subscrie Iordănescu şi probabil că vor mai fi şi alţii. Şcolile de fotbal ar putea fi un câştig pe care generalul ar putea să-l obţină de la partid. Mă tem că nu va putea pune piciorul în prag, dar cu bucuriile din fotbal nu ne va creşte nivelul de trai.

Romeo Ionescu - Romanian Soccer - 7 mai 2004