Înfrângerea în fața Olandei a deschis din nou robinetul criticilor.
Cum Pițurcă tocmai a condus al doilea meci de pe bancă, principalii
criticați sunt Mircea Sandu și Mitică Dragomir. Românul nu vrea să învețe
nimic din istorie, fie ea și recentă. Aș rememora aici anii 1990, când
mai toți strigau "jos Iliescu". Au venit alegerile din 1996
și "domnul Jos Iliescu" a lăsat locul lui Constantinescu.
Numai 4 ani a condus "Țapu" destinele țării, după care și
cei mai înverșunați anti-iliescieni s-au dus să-l voteze, ca nu cumva
să ajungă președinte Vadim. "Milică" a sesizat ce catastrofă
ar fi fost pentru el participarea la alegeri și și-a anunțat retragerea
și deși PSD-ul l-a împins de la spate, a avut prezența de spirit să
nu candideze în 2004, trimițând un anonim Miluț care nu avea cum să
convingă pe nimeni.
Cam așa este și la fotbal. După semi-eșecul din Armenia, Iordănescu
a fost convins să demisioneze, deși cu numai un an înainte a fost convins
să revină asupta demisiei de onoare. Privind alte aspecte ale vieții
noastre politice, demisia de onoare nu trebuie să existe. Puiu a ieșit
deocamdată din istorie, dar acum poate zice merçi că nu a condus naționala
la acest eșec.
Am citit câteva din replicile celor care se ocupă de acest sport, fie
foști fotbaliști de valoare, fie diverși suporteri. Puțini spun, în
replicile lor, ceva interesant, majoritatea, printre care și Hagi și
Lupescu, dovedesc că în afară de a cere schimbare altceva nu știu. Dacă
primul trebuie tratat cu menajament, cu respect față de cariera sa și
de încă modestele rezultate ca antrenor, pe cel de-al doilea l-am întreba
dacă mai are vreo contribuție de valoare în fotbalul autohton după ce
și-a pus ghetele în cui.
O jalnică emisiune, care este și, culmea, reluată, de TV Sport, au realizat
Dorin Chioțea și Mironică împreună cu Florin Călinescu. Primii doi au
dovedit, în primul rând, că nu pot modera o emisiune în care Călinescu
este invitat, atât de mult a intrat Flooooorin peste convorbirea telefonică
cu Mitică Dragomir, dar mai ales bobârnacelor pe care le-a dat celor
doi "moderatori". Intuim cine i-a adus pe cei doi tineri și
i-a făcut mari realizatori de emisiuni și nici nu prea avem ce să pretindem
dintr-o țară care importă chiar și mălai de la vecinii unguri. Dar ca
fudulul să nu fie... cei doi nu au înțeles nimic de la experimentatul
Călinescu, nu vor să accepte o ordine de fapt a economiei, visează ca
alții să facă, să impună.
Aici se poate ușor sesiza mentalitatea comunistă unde toți eram obligați
să facem, iar cel care se lăuda era numai conducătorul suprem. Ceea
ce cei doi nu vor să înțeleagă și ca ei foarte mulți, este că fotbalul
nostru este de fapt un fals, cu mici scăpări de ceea ce ar trebui să
fie. La noi, deși tribunele sunt aproape goale, cerem fotbal de clasă
mondială, vrem să plătim mizerabil și ne credem mai buni decât Olanda.
Am scris la timp ce palmares avem noi cu Olanda și cu Cehoslovacia,
dar nimeni nu vrea să înțeleagă că ce nu am făcut 80 de ani este greu
de făcut acum. Probabil am fost singurul care a luat partea lui Iordănescu
după meciul cu armenii.
Aș pune acum întrebarea retorică: ce palmares are Pițurcă ? Singura
calificare a lotului de tineret ? Da, dar în grupa respectivă adversari
au fost Islanda și Irlanda, două echipe cu performanțe zero la nivel
de tineret. Ce a făcut Pițurcă la turneul final unde calificase echipa
? 3 înfrângeri în 3 meciuri și locul 8 din 8 echipe, asta pe teren propriu.
A fost, însă, propulsat la naționala A pe care a calificat-o la Euro
2000. Principalul adversar a fost Portugalia, pe care am întrecut-o
grație unei lovituri libere executată magistral de Munteanu și apoi
am remizat la București, rezultat care le-a calificat pe ambele. Am
"reușit" un scor nul cu Slovacia la București, ceea ce Pițurcă
a reușit cu greu anul acesta, într-un meci jucat în Cipru. Nici după
acel meci nu "s-a sesizat" nimeni, ca nici după victoriile
la limită obținute cu Finlanda și Macedonia acasă. Am mai reușit un
egal la Budapesta, dar trebuie să înțelegem că Ungaria anilor 90 este
numai aspectul României în viitorii 10-20 de ani, adică doar o amintire
a ceea ce a fost.
Proaspăt scăpat cu 0 la înfrângeri, Pițurcă l-a supărat pe Hagi care
tocmai fusese implorat să se intoarcă la națională. Fără Pițurcă, dar
cu "Gentlemen Jenei", România și-a luat, practic, adio de
la turnee finale și de la Hagi, într-un meci cu Italia în care "regele"
a văzut roșu.
Ce soluții au fost găsite după demisia generalului ? Lucescu și Bolöni
erau sub contract cu alte echipe și nu aveau un motiv serios să se întoarcă
într-o țară caracterizată foarte bine prin neseriozitate. Ar fi trebuit
să reținem că Pițurcă tocmai era pus pe liber de către Steaua, echipa
pe care a calificat-o cândva în finala Cupei Campionilor, deci se recunoștea,
practic, că din nou se intrase într-un conflict. Nu-i reproșez lui Pițurcă
că a pierdut meciul, pentru că nu este primul vinovat. Fotbalul nostru
se chinuie să supraviețuiască paraginii generalizate din țara asta,
unde un român modest nu are nici o șansă să aibe o viață decentă decât
dacă părinții îi lasă moștenire o locuință și este bun prieten cu câțiva
copii de bani gata.
Totuși, nu Sandu a inventat meciurile de "bara-bara" ci niște
președinți de cluburi care știau doar că trebuie să transforme leii
noștri jegăriți în dolari prin transferul în străinătate a unor jucători
ca Dennis Șerban, Roșu, Lincar. Ați auzit că acești jucători au rupt
inima târgurilor pe unde au jucat ? Sau poate că Adi Ilie și Răducioiu
au cucerit Cupa Campionilor în urma golurilor marcate de ei ? Ei bine,
nu. Primii au ajuns chiar rezerve în divizia secundă, ultimii doi au
ratat vârful performanței posibile, adică au intrat cu greu după pauză
în câte o finală a ligii campionilor. Și atunci ce putem cere de la
o echipă în care Ogăraru debutează la 25 de ani, în timp ce olandezii
își permit să introducă juniori de 18 ? Credeți că stranierii noștri
care fac tușa în campionate vest-europene pot întrece semifinalista
recentului Euro ? Ați uitat, probabil, că Steaua a fost ridiculizată
în 1989 de un Milan în care strălucea tripleta Gullit-Rijkaard-van Basten
(da, ultimul este acum pe banca Olandei și vă mai spun ceva: nu a mai
antrenat pe nimeni până acum !!!).
Revenind la emisiunea de pe TV Sport, Florin Călinescu a spus multe
lucruri adevărate, iar dacă nu vă place de el pentru că vorbește mai
mult decât moderatorii lucruri interesante a spus și Gh.Popescu. Un
editorial bun a scris și Ovidiu Ioanițoaia în Gazeta de luni. Până la
fapte, însă, vor trece ani buni, dar tare mă tem că nimic din ce au
spus cei pomeniți mai sus nu se va lua în considerare.
Și ca România să fie cunoscută pe plan mondial, ceea ce a interesat
întotdeauna clasa politică capabilă întotdeauna de "bara-bara",
trei ziariști români au fost luați ostatici prin Irak. Ce au căutat
ei acolo ? Ce caută o femeie acolo, cu atât mai mult cu cât era fiică
de parlamentar ? La ce dracu ne trebuie nouă să ni se transmită ce situație
este în Irak după alegeri, când putem ușor deschide internetul și vedem
ce spun alții ? Este această răpire o jonglerie pusă la cale de însuși
cei trei ziariști pentru nu știm ce asigurare ? Cine mai are nevoie
de presă și nu de un aparat foto sau un cuptor cu microunde ?
Românii încep să se trezească și să critice pe cei care i-au mințit
timp de 16 ani, pe cei care ne spun că suntem săraci în timp ce ei se
plimbă pe la europenele din Portugalia, pe la Bruxelles sau Irak pentru
a ne spune cum ne integrăm noi în lume. Unde vom ajunge în 2-3 ani cu
atâția specialiști pe cap de locuitor ? Vom trăi și vom vedea !
Romeo Ionescu
30.03.2005