Aşa-i prin Europa, dar costă mult. A te apăra în faţa legii înseamnă ori să cunoşti sute de articole de lege, ori să apelezi la un avocat, iar din această breaslă fac parte mulţi "adormiţi" şi puţini care dau rezultate. Cum vrem integrarea în U.E., va trebui să ne obişnuim şi cu sălile tribunalelor în care a sta o oră înseamnă cel puţin 3 zile tăiate din viaţă. Dar cum după depăşirea vârstei de 80 de ani ajungi o povară pentru rude, probabil că nu strică să-ţi petreci câteva ore prin clădirile justiţiei. Până veţi putea ataca o lege făcută de parlament va mai trece multă apă pe Dâmboviţa.

Mircea Sandu se pare că a pierdut etapa de săptămâna trecută împotriva lui nea Mitică. Am avut aceeaşi impresie, că Mitică are dreptate, dar nu am scris-o. Dragomir invoca un articol din regulamentul de organizare a LPF, care spunea că în respectivul for se pot face modificări numai dacă şi membrii ligii vor. Cum FRF a fost de acord cu acest regulament, asta înseamnă că membrii LPF trebuie să fie tâmpiţi sau "cumpăraţi" de FRF pentru a-şi tăia singuri craca.

În Europa ne-am obişnuit cu faptul că legea este mai presus de fotbal de când cu "legea Bosman". Pe scurt, un jucător "anonim" cu acest nume (nu uitaţi să luaţi în seamă ghilimelele) nu a fost lăsat să plece la sfârşit de contract de către clubul care l-a folosit decât în schimbul unei sume de bani pe care nimeni nu s-a grăbit s-o achite. Cum Bosman se hotărâse să plece, găsindu-şi club şi-a cerut în instanţă dreptul la muncă şi l-a obţinut, ceea ce a însemnat o revoluţie în fotbalul profesionist, adică contractul se respectă până în ultima zi, după care eşti liber.

Cluburile nu se grăbesc să facă contracte pe viaţă cu jucătorul, pentru că ar însemna să-i plătească acestuia salariul negociat şi nu întotdeauna o vedetă de 18 ani mai juca la aceeaşi valoare la 28 (mă gândesc la 2 internaţionali români care au jucat în USA 1994, ghiciţi care). Dar nici jucătorul nu este naiv să semneze un contract pe un salariu minuscul. Pe la noi se mai aplică o "grilă" de care nu am prea auzit în U.E. şi vom vedea ce se va întâmpla în 2007.

Numai că foarte puţini şi-au obţinut dreptul de muncă prin justiţie, un avocat bun costând, iar omul de rând nu prea are bani de aşa ceva, în timp ce directorii de firmă sunt cam peste lege. Pentru confirmare, întrebaţi o biată vânzătoare câte ore munceşte, dacă-şi ia măcar acel salariu minim şi rugaţi-o să mai fie şi sinceră şi nu să spună ce vrea patronul. Din nefericire, ea este ultima roată la căruţă. Dacă poporul este sărac, ea nu va putea vinde de miliarde, iar patronul cu siguranţă îi va spune: nu-ţi convine, sunt 10 la uşă care te vor înlocui.

Aşadar basta cu nea Mitică si a lui Ligă. Se pare că are 1-0, dar mai greu va fi abia la vară, chiar dacă Băsescu şi Duvăz nu au jucat fotbal.

Hagi şi-a găsit de lucru, iar clubul pe care-l va antrena nu mai este de mult unul de duzină. Vă amintiţi, probabil, ca prin 1989 echipa din Galata juca o semifinală a Cupei Campionilor Europeni prin Ghencea. Nu ştim cât de mult i-a plăcut lui Gica al nostru acea echipă, dar cert este că echipa l-a făcut cel mai iubit român din toate timpurile în Turcia. Mare păcat că Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş sau Mihai Viteazul nu au jucat fotbal ! Numai că Galata din 2004 nu mai este echipa pe care o antrena Mircică acum doi ani, până şi un loc pe podium este posibil numai matematic. Aşa că Hagi va trebui să-i califice pentru Cupa UEFA, adică echipa să nu coboare mai jos decât este acum în clasament. Dacă Hagi va şlefui bine ţepele destinate adversarilor, va mai evolua şi la anul pe "Ali Sami Yen". Dacă nu, otomanii au şi ei pedepse nu tocmai pe placul ghiaurului născut lângă Pontus Euxinus.

Romeo Ionescu - Romanian Soccer - 24 Martie 2004