De mult nu s-au mai bucurat microbiştii români. Obişnuiţi să vedem marile echipe europene doar jucând între ele, aproape că ne luasem adio de la echipele mari. Tragerea la sorţi din luna august era destul de dificilă, Everton şi mai ales Feyenoord păreau prea tari în faţa lui Dinamo şi Rapid, ambele măcinate de discuţii interne şi rezultate modeste la cea din urmă. Cât despre echipa lui Gigi, dezamăgirea din meciul cu Rosenborg aproape că atenua speranţele pe acre ni le puneam din nou în faţa unui adversar modest. Norvegienii au dovedit, chiar dacă Rosenborg mergea prost în campionat, că ştiu să aleagă competiţiile mai bănoase şi mai puţin o cupă UEFA care cheltuie bani. Meritul Stelei este că a jucat pentru calificare şi nu după calcule financiare.

Dinamo a întâlnit o echipă , chiar dacă aparţine mai mult concitadinei din portul englez şi mai puţin lui Everton şi ea câştigătoare a Cupei Cupelor în 1985. Dar nu istoria joacă, iar Dinamo a reuşit pe teren propriu un rezultat istoric, poate chiar al doilea ca valoare, după acel incredibil 3-0 în faţa lui Hamburger SV acum mai mult de 20 de ani. Am putea să umbrim un pic calificările celor două rivale bucureştene cu faptul că Valerenga şi Everton nu şi-au dorit foarte mult calificarea, dar locul cucerit în grupe trebuie să bucure microbiştii noştri !

Cea mai valoroasă calificare a fost obţinută de Rapid. După un parcurs modest în campionat, echipa lui Lucescu junior ne-a trezit din cu acel 1-1 la Rotterdam. Am răsfoit statisticile, ne-am adus aminte de UTA, s-au scris şi tâmpenii mai mari decât Sport Totalul. Într-un exemplar din săptămâna aceasta, al treilea cotidian de sport al României scria, chipurile, că antrenorul din 1970 al lui Feyenoord văzuse un blat în campionatul nostru, la Iaşi, între Poli şi UTA. Cică ar fi fost indicaţie de partid ca să scape Poli şi UTA i-a dat punctele, pentru că era ca şi campioană. Prostie mare ! Cum putea să existe un blat în septembrie ? Cum putea să fie ameninţată cu retrogradarea echipa din Iaşi după numai câteva etape, cu atât mai mult cu cât la sfârşitul campionatului 1970-71 ea va termina pe locul 8, iar UTA pe 4 ? Dar puţini citesc şi mult mai puţini observă. Eu doar consemnez !

Rezultatul de la Rotterdam mi-a adus aminte de meciul aceluiaşi Rapid cu Vitesse Arnhem, din aceeaşi Nederland. Şi atunci Rapidul reuşea un egal în Olanda, dar pierdeau acasă. De astă dată se pare că Lucescu şi Dinu Gheorghe, cu demiterea precum sabia lui Damocles, au reuşit să ne aducă o bucurie, cu atât mai mult cu cât Feyenoord pornise acum câţiva ani în Liga Campionilor şi a câştigat... Cupa UEFA, finala disputându-se pe stadionul "Feyenoord". Poate că mai mult a contat acel stupid hands al jucătorului olandez, dar calificarea este .

Televiziunile de la noi au lăsat totul pe seama TVR şi astfel cei care au vrut să vadă două meciuri complete n-au putut s-o facă, meciurile Rapidului şi Stelei suprapunându-şi o repriză.

Iată, ca o concluzie, că atunci când fotbalul nu este printre primele 10 priorităţi ale guvernului, el se poate ajuta singur şi este mai bine aşa, pentru echitate. Cine vrea fotbal trebuie să plătească, cine nu va trebui să-şi vadă de preferinţele sale, dacă salariile de mizerie le permit aceasta ! Şi iată că nu a murit nimeni dacă televiziunile ne zilnic cu neînţelegerile din coaliţie, inventate pentru ca ei să aibă ce discuta. Dar nu numai de 500 de parlkamentari nu are nevoie această ţară, dar aproape nimeni nu va plânge dacă se vor desfiinţa vreo 5 posturi de televiziune !

Romeo Ionescu
01.10.2005