O interesantă scrisoare deschisă îi adresează în numărul de vineri Ovidiu Ioaniţoaia, directorul Gazetei Sporturilor, lui Ion Ţiriac, preşedintele Comitetului Olimpic Român. Motivul este cazul Mihaelei Melinte, căreia Ion Ţiriac îi refuză dreptul de a participa în cadrul lotului nostru la Olimpiada de la Atena. Ţiriac s-a pronunţat întotdeauna împotriva dopajului, dar a evitat cazul gimnastei românce depistată pozitiv la Olimpiada din 2000. Ţiriac şi-a dat atunci demisia de onoare, după care a fost ales din nou preşedinte C.O.R. Îmi aduc aminte că în 1974 Ţiriac a jucat un meci de Cupa Davis, deşi avea temperatură de 39 de grade, sau cel puţin aşa "ni s-a spus atunci".

Fiind pe atunci încă al doilea tenisman al ţării noastre, după Ilie Năstase, Ţiriac a fost aliniat atât la simplu cât şi la dublu în meciul cu Italia, deşi el îşi anunţase retragerea din echipa de Cupă Davis în 1972. Atunci, la Mestre, Năstase a surclasat pe cei doi italieni, ambii cedând în 3 seturi, iar dublul Năstase-Ţiriac a fost pierdut de ai noştri în 5 seturi. Al patrulea meci devenea decisive dacă Ţiriac pierdea, ceea ce s-a întâmplat, dar într-un mod foarte dur: în 3 seturi, două fiind pierdute la 0. A apărut atunci scuza cu temperatura şi refuzul italienilor de a admite schimbarea lui Ţiriac.

Ţiriac a ajuns preşedinte al C.O.R. în primul rând datorită valorii sale, a posibilităţii lui de a găsi fondurile necesare, dar ca în orice alegere democratică de la noi a avut şi contracandidaţi. Are şi domnia sa un "fix", dopajul, şi dacă vrem să fim cinstiţi până la capăt, trebuie să-i dăm dreptate.

Sportivi de-ai noştri care au apelat la diverse substanţe pentru creşterea capacităţii de efort au fost şi vor mai fi, cazul Melinte nu a fost, din păcate, nici singurul. Ce doreşte domnul Ioaniţoaia ? Nici nu-i de mirare într-o ţară în care un hoţ care a făcut închisoare ajunge preşedinte al ţării timp de 24 de ani şi numeroşi români devin superbogaţi în câtiva ani, în timp ce alţii dau din colţ în colţ ca din salariul de profesor să-şi ţină unul sau doi copii în facultate, dar acei care cerşesc şi fură prin Italia, Austria şi Spania au dreptul la un ajutor de stat fără să facă nimic (sau aproape). Domnul Ioaniţoaia numeşte ceea ce s-a întâmplat cu Andreea Răducan şi Mihaela Melinte păţanii. Comitetul Olimpic a numit aceste cazuri dopaj, iar Andreei i-a retras medalia de aur. Numai că noi, românii, avem un alt mod de gândire şi mai grav este că acesta ajunge mai presus de legile internaţionale. Cum Uniunii Europene nu-i prea place şmecheria, dar în primul rând nu va tolera multe de la o ţară care şi la 5 ani după admisie va cerşi ajutoare, ştiţi dumneavoastră pentru buzunarele cui, ar trebui ca măcar în sport să ne abţinem. Că până la urmă sportul nu contează prea mult la nivelul de trai, care este singurul lucru care trebuie cu adevărat să ne intereseze.

Romeo Ionescu - Romanian Soccer - 24 Aprilie 2004