Cazul Mutu face să uităm câteva zile de "meciul" pe care-l aşteptăm la sfârşitul lui noiembrie, cel al alegerilor unui alt preşedinte, parlament şi guvern.

Eşecul lui Adrian este şi un eşec al ţării noastre, după cel mai puţin însemnat înregistrat la Praga. Cei care afirmă că nimic nu merge bine în ţara noastră are parte de un nou exemplu. Un român care câştiga într-un an cât un român de rand în 10 vieţi este la al doilea eşec în cariera sa de fotbalist. Primul a fost depăşit cu bine, prin transferul de la Internazionale Milano, unde nu făcuse prea multe "furori" la Parma. Dar piciorul în partea dorsală a fost transformat atunci într-un imens pas înainte. A devenit cel mai bun fotbalist roman şi s-a sperat să devină urmaşul naşului său, Gheorghe Hagi. Dar după un debut promiţător la Chelsea, foarte repede Mutu a început să-şi petracă timpul pe banca de rezerve. Ce s-a întâmplat atunci ? Cu siguranţă nu ştim în totalitate, dar venirea lui Mourinho care speram să-l integreze pe "brilliant" într-o formaţie de 23,5 carate l-a trimis pe Mutu pe banca "minutelor lungi" şi chiar înapoi în Italia.

A intervenit "mentalitatea de român", aceea a grandomaniei neprobată prin fapte de zi cu zi. Mutu şi-a salvat echipa naţională de două egaluri ruşinoase. E drept că a mai călcat şi prin baruri şi-a mai schimbat şi gagicile precum schimbăm noi blugii, dar asta nu însemna nimic. A avut atunci chiar o replică remarcabilă, ceva de genul sunt tânăr, regret că nu sunt un exemplu, dar este viaţa mea.

Între timp a eşuat şi în prima căsnicie, dar oare câţi tineri din ziua de astăzi mai au parte de o singură soţie în întreaga sa viaţă. I-am trecut şi asta cu vederea, pentru că el marca pentru echipa naţională atunci când era nevoie. Şi i-am ierta şi această nouă "boroboaţă" dar de astă dată cei care trebuie să ierte sunt şefii lui de la Chelsea, pe care i-a cam călcat pe bătături, dar şi justiţia engleză şi nu ştim dacă aceasta nu va avea intenţia să-l scuture un pic pe Adrian de banii pe care i-a adunat cât a jucat la Londra, dacă a mai rămas ceva din aceştia.

Ultima etapă a diviziei A a trecut în linişte în istorie. FC Naţional a pierdut un meci pe care ar fi trebuit să-l câştige dacă vrea să ne convingă că merită să devină campioană. Aşa, Sportul Studenţesc a jucat pentru... Steaua, care se apropie de locul 1.

Remiza de la Iaşi nu miră pe nimeni, iar de degringolada craioveană s-a bucurat sâmbătă timişorenii. Dinamo revine încet, dar sigur, iar faţă de rivalii ei din Ghencea are acum... avantajul unui program mai lejer, dacă ţinem seama că Steaua va trebui să adune câteva puncte în Cupa UEFA. Braşovul a câştigat la Piteşti, demonstrând că valoarea echipelor din partea de jos a clasamentului este aproximativ egală. FC Vaslui îşi doreşte în continuare debutul pe prima scenă, fără să se uite ce se întâmplă la Iaşi, iar Jiul, FC Oradea şi Gazul metan desfăşoară un duel interesant în seria a treia. În seria secundă se pare că avem parte de o primă candidatură serioasă la prima divizie, cea a celor de la FC Sibiu, în timp ce se pare că benzina s-a terminat prea repede la Ploieşti.

Romeo Ionescu
20.10.2004