Mai avem 397 zile până vom fi liberi. Deşi nici la 1 ianuarie 2007 românul nu va fi foarte liber, integrarea în UE ne va da dreptul să muncim oriunde în ţările componente. Aici mai depinde şi de ce vor zice acestea şi de ce au negociat şmecherii care ne-au condus, pentru că toată mass-media tună şi fulgeră numai asupra avantajelor pentru ţara noastră, nu şi pentru românul de rând care nu se va prea alege cu multe. Aşa că faceţi-vă bagajele şi fiţi pregătiţi!. Poate că din 2007 nu va mai trebui dată o şapagă că s-au depăşit cele 3 luni la care aveţi dreptul de a munci acolo unde munca vă este mai apreciată ca în România şi poate că nu mai merită să vă întoarceţi în ţara care arată ca după bombardament!

Ziarele au început să se "prindă". Un calcul de clasa a treia spune că un profesor cu un salariu de 600 RON "cash" a pierdut în 16 zile de grevă (dintr-o lună de 22 zile lucrătoare) suma de 436 lei. Dacă de la 1 ianuarie se aplică o majorare de 5,5 %, asta înseamnă 33 lei lunar, adică 264 lei (noi) până la sfârşitul lunii august. După 1 septembrie se aplică restul indexării, adică faţă de 2005 creşterea va fi de 71 RON. Adunând, rezultă că nici până la 1 noiembrie suma de bani pierdută pe timpul grevei de un profesor nu va fi recuperată, deci din această grevă cel care a câştigat a fost bugetul de stat !!! În plus, dacă gazele naturale şi energia electrică se scumpesc din nou, deficitul va fi şi mai mare. Ar mai trebui să menţionăm un lucru, ca să fie clar pentru cârcotaşi: numai unii profesori dau meditaţii. Nu vă gândiţi că profesorii de desen şi educaţie fizică sunt rugaţi în genunchi să dea meditaţii. Nici cei de engleză şi franceză nu sunt foarte solicitaţi. Apoi nimeni nu te obligă să-ţi dai odrasla la meditaţii. Dacă cu adevărat copilul vrea să înveţe, o va face şi fără meditaţii. Obiceiul datează de pe vremea comunismului, când era foarte bine să ai o diplomă de inginer sau economist, stăteai pe un scaun, mai te duceai din când în când în instalaţie unde nu înţelegeai mare lucru, dar aveai un salariu mai bun decât cel care se murdărea de ulei sau pământ. Fireşte, erau mulţi delegaţi, care vânturau hârtii de la minister la cucuieţii din deal şi acestora nu le trebuia cine ştie ce pregătire, treabă de "orientare". Vremurile încep să se schimbe. Fără cunoştinţe (luaţi după caz sensul propriu şi cel figurat al cuvântului) nici un patron nu se mai uită în ziua de azi la o diplomă. Aşadar, în peisajul sumbru al României, doar câteva facultăţi îţi oferă un viitor demn: medicina şi cele care "produc" profesori. Altfel, veţi putea ajunge un bun electronist fără facultatea de electronică, un bun instalator sau mecanic auto fără nici o şcoală, totul este să aveţi aptitudini pentru meserie şi să vreţi. Şi ar mai fi câteva ocupaţii unde trebuie să aveţi o diplomă, dar după studii va trebui să învăţaţi cu totul altceva decât aţi făcut în şcoală.

Dar mai aveţi o şansă, să o numim şansa lui Mutu (sau Nicoliţă, dacă vă place mai mult). Aceea de a fi sportiv de performanţă. Nici aici nu vă trebuie cine ştie ce cunoştinţe de artimetică sau ciocniri de biluţe (parcă aşa ceva se făcea pe la fizică), nici o relaţie. Este suficient să simţiţi cum se loveşte mingea sau cum să o scoţi din picioarele adversarului. Cobra, briliantul, regele, iată titluri care flatează mai mult decât profesor de mate sau de limba română. Toate acestea au fost create şi fiţi sigur că nu pe gratis. Respectivele personaje au fost recunoscătoare "formatorilor de opinie". Cobra nu a avut mari rezultate, ratând poate cel mai important meci din cariera sa, o finală a Cupei Camionilor în care a fost introdus în teren când nu se mai putea face nimic. Briliantul a strălucit în ultimii ani mai mult în presă prin ştiţi dvs ce decât pe teren. A ajuns la Juve, este drept, chiar a marcat pentru torinezi (că doar asta îi este meseria), dar dacă vă veţi uita că Juve are 12 victorii în 13 meciuri, majoritatea jucate fără briliant, veţi înţelege că acesta sclipeşte mai mult prin presa noastră. Regele a avut talent şi multă dorinţă, dar şi marea şansă să părăsească vestul pentru a juca în oraşul aflat pe două continente. Ar mai fi fost Hagi regele Turciei şi României dacă nu s-ar fi dus să joace la Galatasaray?

A, era să uit, ar mai fi o meserie foarte veche la care putem fi primii din Europa. Postul Naţional TV tocmai a prezentat un talk-show despre industria filmului porno. Se pare că aceasta a adus faima Budapestei şi acum a Pragăi, de ce nu ar fi şi Bucureştiul pe această listă? Nici în această industrie nu-ţi trebuie prea multă carte şi se pare că este şi legală. Aşadar, câteva cunoştinţe despre o afacere pe internet şi banii vor curge mai degrabă decât dacă veţi fi profesor de engleză la Cuca Măcăii. Viitor de aur ţara noastră are, depinde de cât vrei să ai...

Romeo Ionescu
29.11.2005

Alte editoriale semnate de Romeo Ionescu