Cehia nu s-a încurcat în Finlanda ! Dar nu numai că nu a făcut egal, ci a bătut cu 3-0, adică aşa cum noi nu am făcut-o. Numai dacă comparăm rezultatele obţinute la Helsinki de noi şi de cehi vedem că în timp ce noi ne-am mulţumit cu puţin, ei au evitat emoţiile din sfârşitul partied şi iau calea barajului, pentru că drumul spre Germania pentru Cehia mai înseamnă două meciuri de baraj şi acolo nu se vor întâlni nici cu Armenia, nici cu Finlanda.

Nedrept, poate, vina pică acum mai mult pe Iordănescu, pentru acea formaţie ciudată cu care a abordat meciul cu Armenia, o ţară al cărei antrenor a fost până debutul meciurilor din grupă al nostrum Mihai Stoichiţă. Olanda a fost prea tare atât pentru noi cât şi pentru cehi. Aici este şi limita lui Piţurcă care nu a putut scoate puncte de la olandezi, dar dacă am fi scos, poate şi Cehia ar fi jucat altfel. Este greu de crezut că Cehia a neglijat meciurile cu noi şi cu olandezii, dar au câştigat meciul final, dar dacă noi am fi câştigat şi acel meci cu armenii, poate şi rezultatul cu Olanda ar fi fost altul.

Este timpul să tragem linie. În 1990 ne-a calificat Emeric Jenei şi am fost eliminaţi în optimi la loviturile de departajare. A urmat Gheorghe Constantin, un antrenor care nu se poate lăuda cu rezultate senzaţionale şi care, practice, ne-a spulberat şansele de calificare la Euro 1992, printr-un 0-3 la Bucureşti în faţa Bulgariei. Am avut şansa teoretică de calificare, dar în 1991 am ratat pe "mâna" noastră, nereuşind să câştigăm la Sofia. Alte preliminarii, alt antrenor, egal acasă cu Cehoslovacia şi dezastru la Košice: 2-5. Se schimbă antrenorul (Dinu), vine Iordănescu şi ne calificăm la mondialele din 1994, unde ne-am oprit în sferturi, tot la loviturile de departajare, după ce am fost cu un pas în semifinale. Iordănescu a rămas şi ne-a dus în England 1996 şi France 1998, dar performanţa din U.S.A. nu am mai repetat-o. După 3 calificări, Generalul a plecat, iar Piţurcă a calificat echipa la Euro 2000, după ce a câştigat în ultimul minut la Porto şi a remizat cu aceeaşi Portugalie pentru ca să ne calificăm împreună. Dar Piţurcă a supărat "regale" şi a cedat locul lui Jenei, care a reuşit să ne califice în sferturi, dar nu am putut trece de Italia. A fost ultima calificare.

După Jenei a urmat Bölöni care ne-a lăsat, practice, calificaţi în "baraj". Hagi, însă, a dovedit că încă nu are "stofă" de antrenor şi a primit "cartonaşul roşu" de la sloveni, de astă dată fiind un roşu "la figurat". Şi a revenit Iordănescu şi a pierdut calificarea, în ultimul minut la Copenhaga. Dar am fost la un pas de redresare la Oslo şi Copenhaga, după ce am pierdut cu ambii adversari acasă. A reuşit o victorie răsunătoare, 5-1 cu Germania, într-un meci amical, dar startul acestor calificări a lăsat să se vadă că echipa nu are forţa necesară unei noi calificări, iar presiunea presei l-a făcut pe Iordănescu să alinieze o formaţie fantezistă care nu a reuşit să câştige în Armenia. Generalul l-a lăsat pe fostul său elev să conducă echipa, dar nici Piţurcă nu a făcut minuni, chiar dacă a câştigat meciul cu Cehia şi pe cel cu Finlanda.

Urmează alegerile la FRF. Preşedintele anilor 1990-2005 a anunţat că se retrage, pentru ca mai nou să copieze comportarea primului ministru şi se pare că va avea un cuvânt de spus în decembrie. Dar de astă dată va avea un contracandidat serios, fostul internaţional Gheorghe Popescu, care vine cu o figură nepătată, pentru că nu avea unde. Ce se va allege în decembrie ? Poate că ar fi momentul ca Mircea Sandu să-şi încheie mandatul, nu pentru că vrea Gazeta Sporturilor ci pentru că se poate încerca altceva. Integrarea în Uniunea Europeană se poate face cu un an mai repede în sport, iar Gheorghe Popescu are, sper, habar de cum se conduce un club profesionist. Pentru că ceea ce s-a întâmplat până acum la FRF a fost tot un fel de balcanism, chiar dacă s-au obţinut cele mai bune rezultate din 1933 încoace. Dar Mircea Sandu lasă ceva în urmă: un nou sediu al FRF, construit în curtea stadionului Naţional, un teren de antrenament şi un cantonament la Mogoşoaia, un bilanţ de 4 calificări din 8 posibile, un loc 6 la mondialul din 1994. Ce va realize Popescu, dacă el va fi cel ales ? Deocamdată ne anunţă un proiect, că si fotbalul trebuie să semene cu economia: proiecte, bani şi rezultate la "Sfântu Aşteaptă". Dar poate acest Sfânt chiar există. Dacă nu, vom povesti în continuare de Sevilla, de Los Angeles, San Francisco, Duckadam, Lăcătuş, Piţurcă, Hagi şi Munteanu, iar antrenori vor fi Chivu, Cociş sau Mazilu, iar fiii noştri ne vor trimite din când în când mailuri de la Microsoft sau Paris, Barcelona, Valencia, iar aici se va vorbi limba romanes, Doamne Fereşte !

Romeo Ionescu
13.10.2005

Alte editoriale semnate de Romeo Ionescu