...aşa aş putea caracteriza concurenţa din aceste luni între Pro Sport, până mai luna trecută cel mai vândut ziar de sport din România şi cel scris mai bine de cea mai lăudăroasă redacţie din presa centrală.

Deşi rocada reporterilor este departe, sfârşitul anului 2004 plasa Pro Sportul pe primul loc la vânzări, preţul acestuia atunci, 6500 lei, fiind psihologic mai mic decât al Gazetei (8000). Numai că s-a considerat, probabil, că se pot face bani mai mulţi şi preţul Pro Sportului a ajuns la 7500, diferenţa de preţ fiind repede anihilată de valoarea mai mare a lăudăroşilor de la Gazetă. Nu am citit prea multe editoriale scrise de domnul Chioţea, dar mi-a fost suficient să-l văd într-o emisiune pe TV Sport invitatul său fiind Florin Călinescu şi mi-am dat seama că redactorul şef al Pro Sportului este adânc pătruns de activismul de tip comunist, dl. Chioţea întrebându-se ce pot face ziarele pentru progres, cum pot fi puşi jucătorii să joace mai bine, bla, bla, bla. Probabil că vor mai trece vreo 20 de ani până când vom gândi în mod capitalist, obligarea la muncă şi invocarea ajutorului statului va continua să existe în mulţi dintre noi pentru că oricât ar fi unii de tineri tot ceea ce am auzit în 20-50 de ani de comunism credem, dar cineva care conduce un ziar de sport ar trebui să înţeleagă că sportul profesionist de tip vest-european este cu totul altceva decât "bara-bara" din fotbalul nostru, acolo unde finanţatorii sau patronii sau cum vreţi să le spuneţi sunt tot un soi de activişti care oferă publicului o distracţie şi mai angajează vreo pilă a vreunui mahăr local, drept pentru care fiscul habar n-are câte bilete se vând, de ce numărul acestora rivalizează uneori cu numărul de ziarişti neplătitori (fireşte) din tribune. De aceea nimeni nu este prea interesat să lupte pentru un titlu care ia strategic drumul Căii Floreasca sau bulevardului Ghencea, iar când cele două glorii ale fotbalului comunist se plictisesc, mai ia şi echipa domnului Copos câte un titlu acolo, să nu se supere Connex că dă banii degeaba. Altfel iluştrii noştri sponsori nu sunt câtuşi de puţin interesaţi dacă miliardele pe care le aruncă în sponsorizare aduc o creştere a numărului de vânzări cu aceeaşi sumă, cel puţin, şi nici statul nu este interesat să primească aceşti bani cu care ar putea repara şoselele sau noianul de gropi din "muncipiile" noastre.

Ei bine, Pro Sport a ajuns acum la 4500 lei, adică mai puţin decât Gazeta care le-a dejucat acum vreo două săptămâni planul de dumping. Ce înseamnă acest cuvânt ? Într-o economie reală de piaţă se evită pe cât omeneşte este posibil ca un anumit concurent de pe piaţă să vândă sub preţul de producţie, pentru că ceilalţi concurenţi care trebuie să producă fără a aduce bani din altă afacere ar fi eliminaţi economic. Ştiţi la noi vreo firmă măricică care a dat faliment pentru că nu poate vinde din cauza dumpingului ? Probabil nu. Presa noastră, însă, practică de ani buni dumpingul mascat, adică firme profitabile aruncă, chipurile, bani pe reclamă, dar mult mai mulţi decât au ele profit din aceasta. Şi astfel, ca să rămân în domeniul fotbalului, nimeni nu va putea edita de exemplu un ghid al sezonului de fotbal, aşa cum există As-Marca-Don Balon-etc-etc în Spania, Record-A Bola în Portugalia, Onze Mondial-Planete Foot în Franţa, pentru că Pro Sportul editează acel jalnic ghid de sezon (comparaţia fiind făcută chiar cu ghidurile din Cehia, Slovacia sau Ungaria, nu cu strălucitele Marca, Kicker, A Bola, Record, am închis paranteza) la preţ 0, ghidul fiind un supliment al ziarului. Ca acesta să poată fi concurat, trebuie să ai în spate un trust de piesă, ghidul concurrent putând fi ori al României Libere, ori al Evenimentului, Adevărului sau scuzaţi, nu voi face aici o listă a tuturor cotidienelor centrale care înseamnă totuşi ceva. Cum ar fi o concurenţă la 1 august între un ghid al cărui preţ real ar fi de 30.000 lei şi cel oferit gratuit de cotidianul "ţ" la preţ de 5000 sau 4500 împreună cu ziarul ?

Dar să lăsăm şi dumpingul concurenţei între cele două ziare, căci tot nu se va aplica la noi această lege a protecţiei concurenţei reale şi să mă refer la ediţia de luni a celor două cotidiene.

Nu am putut vedea meciul Petrolul-FC Sibiu din motive familiare de care toţi avem parte în această viaţă. Ce am putut citi în Pro Sportul de luni ? Nimic despre faza penaltyului, nimic despre desfăşurarea meciului dintre două echipe care, teoretic, luptau pentru promovare. Spaţiul acordat meciului este înjumătăţit de o fotografie care arată incidente şi nu fotbal, comentariul este plin de declaraţiile arbitrului şi nu de desfăşurarea măcar a fazei pentru care s-a acordat penalty. Şi atunci, domnule Ţopescu, de ce v-aş cumpăra ziarul ? Dacă odată în tot acest retur vreau să văd părerea ziaristului, cum a văzut el că s-a disputat meciul şi ziarul dvs îmi spune câte minute Petrolul nu a primit gol credeţi că asta mă interesează acum ? Sau declaraţia lui Paraschiv care spune că dacă primea penalty-uri în ultimele minute era de mult pe primul loc are vreo legătură cu un comentariu imparţial ? Cum poate fi catalogată afirmaţia preşedintelui Petrolului, Bercea, care spune "e o japcă penală această luptă pentru promovare" ? Iată că un conducător de club acuză dur un arbitru care a aplicat litera regulamentului, nedreaptă dar asta este, iar cotidianul reţine tocmai aşa ceva şi nu cum s-au desfăşurat celelalte 88 minute, de exemplu. Ar fi, totuşi, o idee în această fază: pentru "un pumn de galbeni" orice jucător poate oferi "un cap în gură" care să răstoarne scorul în ultimile minute şi nu mai trebuie să se facă că greşeşte în careu. Am putea spune, chiar, că şi-a apărat cu dinţii şansele. Regulamentul trebuie aplicat aşa cum este, dar este nedrept să acorzi un penalty dacă faultul fără minge nu influenţează desfăşurarea fazei. Cartonaşul roşu se impune, fireşte.

Şi pentru că la sfârşit de mai îmi expiră abonamentul la Pro Sport, solicit celor în cauză să revizuiască preţul abonamentelor în sensul în care eu să beneficiez de o reducere şi nu de o mărire a cheltuielii. Calculând la preţul vechi (5500), 30 de ziare cumpărate zi de zi ar fi costat 165000 lei, iar abonamentul plus taxele poştale este tot atât. La preţul nou (4500) aş face o economie de 30.000 dacă voi cumpăra zi de zi ziarul ca să nu mai iau în considerare o eventuală ieftinire sub 4500. Apropo, pentru cei abonaţi ne restituiţi sumele achitate la preţul vechi (mai mare) sau este ciubucul dvs ?
Romeo Ionescu
11.05.2005