O profesie în pericol îşi titra domnul Tolontan editorialul său din Gazeta de marţi. De astfel de subiecte de interes pentru câte un domeniu al vieţii de zi cu zi sunt pline ziarele şi posturile de TV. Îmi vine acum în minte un reportaj de acum câţiva ani când se vorbea cu nostalgie de o maşinăriue care funcţiona de prin 1890, în timp ce multe construite mai recent îşi dăduseră de mult obştescul sfârşit. Ieri seară posturile de TV, nebune după ştiri, ne spunea că s-a editat un manual cu titlul "nu da şpagă" ca urmare a unei campanii. Ei bine, credeţi că atunci când vă veţi duce la doctor acesta nu va mai aştepta cuvenita atenţie ? Mama îmi spunea că prin anii 1950 nu se dădeau atenţii doctorilor pentru că lumea nu avea bani. Acestea au apărut pe la sfârşitul anilor 1960 şi fireşte au ajuns un lucru obişnuit acum. De ce se dă aceste atenţii ? Pentru a beneficia de o atenţie mai mare. Altfel oricum vei ieşi de la doctor cu o reţetă, dar dacă nu-i dai lui vei da poate mai mult pe această reţetă. De altfel doctorii sunt şi inteligenţi şi puţini îţi vor transmite cât vor. Va trebui să întrebi tu, sau dai cât crezi, aşa se zice astăzi. Nu dăm şpagă la poliţistul din mijlocul drumului ? OK, dar atunci ori ţi se suspendă permisul şi plăteşti o amendă mai mare, ori pierzi câteva luni prin tribunal, aduci martori dacă ai de unde ca să dovedeşti că ai fost nevinovat. Ei bine, ce preferaţi ? Şi până la urmă credeţi că respectivul va păţi ceva dacă va abuza de haina care este pe el ? Credeţi că a crescut PIB-ul aşa cum se spune ? Dacă veţi număra afişele de pe toţi pereţii, posturile TV, radio, ziarele pe care nu daţi nici 5000 de lei, meciurile la care nu vă mai duceţi pentru că aveţi altceva mai bun de făcut veţi ajunge la concluzia că PIB-ul a crescut, dar acela care nu vă foloseşte la nimic.

Ce ne-a oferit campania electorală ? În primul rand un mare şantaj inteligent regizat. După ce în primăvară PUR a tunat şi fulgerat împotriva partidului-stat, acesta a constatat că mai bine le oferă "tainul" decât să aibă şi acum parte de aşa ceva şi iată-l pe patronul postului Antena 1 în parlament. De restul nici că-i pasă (vezi primarul din Bacău, anti-pesedist în vară, nevoit să-şi aleagă alt partid acum pentru a nu "i se bate obrazul".

În penultimul paragraph din editorial se spune că "presa are cele mai mari pierderi". Oare de aceea au făcut campanie lui Băsescu ? Oare de aceea au făcut campanie murdară în ultima zi ? Oare de aceea am văzut o ţeapă în loc de un clasament în ziarul de vineri ? Oare pentru aceste tâmpenii nu s-au luat bani grei ? Dacă nu, înseamnă că sunteţi... (nu voi spune cum). Se mai scrie că oamenii citesc ziarele ca să se informeze. Pentru redacţia care şi-a trădat doi patroni în 7 ani informaţie înseamnă şi diversele tratamente aplicate gimnastelor în timpul concursurilor şi va însemna, mai mult ca sigur, încă o campanie anti-Dragomir şi anti-Sandu în lunile care urmează. Acum sunt la modă campanile anti-Mutu, anti-Iordănescu, care s-au transformat pe nesimţite în anti-rezultate. OK, a fost concediat Iordănescu că a sărutat icoane şi a pierdut la Praga şi a remizat la Erevan. Să vedem ce va face viitorul antrenor. Dar mai degrabă sfârşitul i-a fost sortit pentru că a candidat pe listele unui partid. În fine, nu antrenorii s-au sfârşit, doar calificările au dispărut în acest secol pentru fotbalul nostru.

Presa de toate categoriile a inventat de câţiva ani "telefonul în direct". Ei bine, am încercat de câteva ori aceste numere şi nu numai la posturile centrale, unde putem presupune că este şi concurenţă. Nu vă faceţi iluzii că cineva vă va răspunde este sfatul pe care vi-l dau. Românii par din ce în ce mai puţin dispuşi să consume media se mai afrmă în acel articol. Dacă ţinem seama că numărul ziarelor a fost în continuă creştere, numărul posturilor TV s-a dublat, dar comentariile sunt axate pe aceleaşi probleme pe care majoritatea nu le înţelege sau nu o interesează, vom ajunge la concluzia că populaţia rejectează pe acei care se cred atotştiutori şi ne spun aceleaşi lucruri, după care cad pe capul unei firme ca să le dea publicitate.

Realitatea TV se plângea mai acum două luni că un patron de firmă de construcţii nu are pe cine angaja vara. Este drept că românul nu este prost să muncească pe 3 milioane când statul dă 2 milioane ca ajutor de şomaj. Acum vreo lună aruncam şi eu un CV la un ziar local care căuta (chipurile) un ziarist de sport. Ei bine, nici măcar nu s-a deranjat redactoriţa şefă să mă vadă, deşi ziarul respective nu este citit nici de 1000 de oameni. Probabil că ştia dânsa mai bine pe cine trebuie să caute. Nici o problemă, chiar nu mă aşteptam ca acel anunţ dat şi pe un post local de TV să vrea cu adevărat să-şi găsească un ocupant. Acum vreo 2 ani un director de la un ziar concurrent, care dăduse şi el un astfel de anunţ şi pe care-l cunoscusem anterior îmi spunea că anunţul îl dăduse pentru a-şi speria angajaţii. Ei bine, aceştia fac presa locală. Aveam şi vreo doi cunoscuţi la ziarul Libertatea. Ei bine, numele acestora apărea odată la 3-4 zile, spaţiul dedicat oricărui domeniu în respectivul ziar fiind foarte restrâns, ceea ce paradoxal face ziarul foarte căutat. Şi de aceea un om fără relaţii nu va avea loc într-o redacţie, iar dacă va fi acceptat, cu banii primiţi nu-şi va putea plăti nici transportul, ce să mai zicem de necesităţile de zi cu zi. Să ne mai mirăm că în 1990 industria noastră era una de fier vechi ? Nu, pentru că a fost construită tot de unii atotştiutori.

Alţii au reuşit să înmormânteze handbalul şi voleiul nostrum, acum se străduiesc să distrugă şi fotbalul. Sportul rege era până în 2000 plin de blaturi. După 2001 acesteas au scăzut simţitor, chiar dacă se mai striga la câte un arbitru că va fi omorât când va ieşi de pe stadion. Ei bine, când au fost rezultatele mai bune ? Înainte de 1990, până în 1998 sau după 2001? Făcând ani de zile la acelaşi lucru, omul este tentat să creadă că face din ce în ce mai bine şi este plătit din ce în ce mai prost. Beneficiarul recepţionează acel produs, din nefericire, din ce în ce mai prost (hai să dau din nou exemplu autoturismul naţional Dacia 1300-1310). De aceea în economia de piaţă există concurenţa, falimentul, şomajul. La noi toate acestea au fost tot o ficţiune. Atotştiutorii de la conducere au spus, probabil: anul ăsta trebuie să închidem rafinăria X, la anul combinatul Y, mai dăm fabrica Z la W ca să arate respectivul că nu poate fi redresată. Mii de oameni au ajuns pe drumuri şi să ne mai mirăm de lehamitea acestora ? Aşteptăm pe acela care va da efectiv de lucru majorităţii românilor, dar şi un salariu real. Sunt vizaţi şi prim-miniştrii Spaniei, Italiei, Angliei şi Canadei. De la ai noştri nu mai sper nimic.

Romeo Ionescu
02.12.2004