România avea şanse de 1 la 7 să pice din nou cu Olanda în grupă şi tocmai cu ei am picat. Primul lucru care-mi trece acum prin cap, după tragerea la sorţi, este ca această grupă să se joace fără Olanda şi numai o echipă să se califice, iar Olanda să organizeze un curs de fotbal cu celelalte echipe din grupă. După cum au jucat olandezii cu noi anul trecut, numai un cutremur fotbalistic ar da oarecare şanse echipei lui Piţurcă.

Nici măcar schimbarea lui van Basten după cupa mondială nu cred că ar echilibra balanţa, iar Titi Teaşcă nu mai este pentru a-l trimite antrenor în ţara în care a antrenat cândva Pişti Kovacs.

Aceste trageri la sorţi sunt de multe ori făcute împotriva teoriei probabilităţilor. Olanda şi Cehia s-au întâlnit în grupele turneului final al Euro 2004 şi s-au mai întâlnit încă odată în semifinale şi încă odată în grupa de calificare pentru actualul campionat mondial. Până în 1986, adică la ediţia a 13-a a campionatului mondial, Olanda întâlnise de 6 ori Belgia şi numai de 2 ori s-au calificat belgienii. În anii 1970 Romania a căzut în grupă cu Spania la ediţiile din 1976, 1978 şi 1980, apoi la turneul final din 1984 al competiţiilor europene, respective mondiale (1978). Ungaria a fost şi ea de două ori consecutiv în grupă cu noi. Acum repetăm o plimbare recentă în Luxemburg şi un duel nefericit cu Slovenia, dar dacă vrem să ne calificăm va trebui să depăşim la puncte această micuţă republică din Alpi. Slovenia are o populaţie cât Bucureştiul şi în mod normal nu ar trebui să pună probleme unei ţări de 11 ori mai populate, dar ambiţia ţărilor din fosta Iugoslavie este mare şi după destrămarea ţării cândva vecină şi prietenă a adus pe harta Europei naţionale puternice (Croaţia, Slovenia, Serbia şi o posibilă surpriză, Bosnia-Herzegovina).

Cu Bulgaria ne-am întâlnit de mai multe ori, ultimul rezultat fiind în favoarea vecinilor noştri la Euro 96. După amicalele din 1925-26, primele competiţii oficiale la care am întâlnit Bulgaria au fost cele 6 ediţii de Cupa Balcanică din perioada 1929-36, per total România numărând 5 victorii, iar bulgarii 3. După ediţiile de cupă Balcanică din 1946-48, când am fost superiori bulgarilor, am întâlnit pe vecinii noştri în calificările campionatului mondial din 1954 când am câştigat ambele meciuri şi s-au calificat... cehoslovacii. Din nou ne-am întâlnit în preliminariile turneului olimpic din 1960, ne-am împărţit victoriile, dar la Roma s-au calificat bulgarii care au fost mai buni cu sovieticii decât noi. În preliminariile olimpice 1964 ne-am întâlnit din nou cu Bulgaria, de acea dată în meci eliminatoriu decisive şi s-au calificat românii. Balcaniada din 1964 am pierdut-o la regula golului marcat în deplasare, ei marcând de două ori la Bucureşti (3-2) şi noi niciodată la Veliko Tărnovo (1-0). I-am eliminate din nou în Cupa Balcanică 1978-80, apoi a venit o pauză de meciuri oficiale până în 1988, când i-am bătut şi acasă şi la Sofia, noi reuşind calificarea la cupa mondială 1990. Revanşa a avut loc la Bucureşti, în primul an al libertăţii noastre, când echipa condusă de Gh. Constantin a fost surclasată de Bulgaria, cu 3-0. În retur aveam nevoie de o victorie, dar n-a fost să fie şi la Euro 92 a mers Scoţia. La europenele din 1996 s-a împotrivit arbitrul, care nu a văzut gol la un celebru şut în bară-poartă-teren al lui Munteanu, iar Bulgaria a câştigat cu 1-0.

Per total, am jucat de 35 de ori cu Bulgaria, noi am câştigat 21 de meciuri, ei 9, deci am fost de două ori mai buni. La capitolul performanţe, bulgarii sunt net superiori. În 1994, anul performanţei noastre maxime, ei au ocupat locul 4 (noi am fost pe un neoficial 6). S-au calificat la 7 cupe mondiale (noi tot la 7, dar la prima şi a treia ediţie ne-am dus fără a juca nici un meci). Ei au câştigat 4 cupe balcanice, la fel ca şi noi, au participat la 5 turnee olimpice unde au ocupat odată locul 2 şi odată locul 3, în timp ce noi am participat doar la 2 turnee olimpice. Îi depăşim la calificări la europene, graţie echipei lui Mircea Lucescu, fără ca să obţinem rezultate superioare. Ceea ce însă poate fi păstrat în statisticile mondiale este balonul de aur al lui Stoichkov la cupa mondială 1994 şi al lor loc 4 în timp ce locul nostru 6 este neoficial, neexistând un clasament mai jos de locul 4 la nici o ediţie. Dacă vom pune în balanţă cupa campionilor şi supercupa cucerite de Steaua, am ajunge la o situaţie echilibrată a palmareselor celor două ţări.

Albania este doar o echipă greu de bătut, de-a lungul timpului am obţinut rezultate bune în compania albanezilor, dar nu este bătută dinainte. Belarus va fi dificil de învins la Minsk, iar în Luxemburg sperăm să nu se întâmple minuni, cel puţin până în 2008.

Romeo Ionescu
28.01.2006