M-a surprins, la începutul acestui an, un comunicat al ministrului de interne, care se plângea că la FC Dinamo este gălăgie prea mare. Ascultând "printre rânduri", ceea ce m-a surprins este faptul că echipa de fotbal este considerată ca aparţinând încă ministerului de interne şi de aici întrebarea: Oare pentru Fl.Petre sau Cl.Niculescu plătim noi taxe şi impozite statului ? De ce nu am putea spune: vreau să dau la FC Argeş sau FC Vaslui, sau Steaua, nicidecum la eterna number 2 din fotbalul nostru ?

Ei bine, reacţia poate nu merită prea multă atenţie, mai ales că Giovani a înţeles să facă "ciocul mic" şi cu siguranţă că domnul Blaga are mult mai multe lucruri importante decât să-i spună lui Giovani personal să facă gălăgie mai puţină.

Gălăgia s-a mutat rapid pe nu ştiu câte posturi TV, vis-a-vis de mătuşi, veri, loterii naţionale. Unul din cei tari şi mari chiar a şi spus: totul este pentru dosarul nostru de la UE. Haideţi să facem o anchetă şi să votăm (sincer) câţi cred că Năstase, Popescu sau Copos vor fi condamnaţi, fie şi cu suspendare! De ce condamnaţi ? Pentru simplul motiv că numai atunci vor fi vinovaţi, nu acum când presa noastră cea mult prea vizionată se grăbeşte să le distrugă imaginea, creată cu eforturi gigantice.

Ei bine, pentru că decibelii scandalului au depăşit limita de suportabilitate a celor care au făcut şi ei la fel, dar nu s-au autosuspendat încă, la rampă au ieşit alte două figure pitoreşi ale micului ecran: Gigi şi Cornel. După ce fiecare i-a adresat celuilalt complimente din cele mai drăguţe, Corneluş i-a propus lui Gigel să se întâlnească în tribunal, judecătorii noştri fiind nevoiţi, probabil, să conteste dacă unul dintre ei este analfabet, nebun, cretin sau alte epitete folosite pe malul Dâmboviţei noastre. Ceea ce nu prea pot înţelege este ce caută acest spectacol pe scena tribunalului, dacă ambii au o părere atât de grozavă faţă de celălalt. Oare atributele sunt valabile pentru unul şi pentru celălalt nu ?

Dar se pare că tot anul vom avea parte de astfel de show-uri, fără ca cei implicaţi să aibe şanse de premiile Oscar 2006 pentru cea mai bună regie, cel mai bun personaj principal sau secundar. Este evident însă că pentru satisfactia populatiei din vestul Europei este nevoie de o mana de lucru ieftină, care să le construiasca locuinţe şi de o piaţă de desfacere care sa le primeasca produsele, de aceea fostele ţări din Estul Europei sunt interesante, asta sub idea glorioasa a unei Europe unite, egale, etc. Până la dezvoltarea estului, care de altfel era dezvoltat la nivelul anilor 1970-80, generaţia actuala va lăsa locul altei generaţii, care probabil va dori altceva decât noi. Un exemplu ar fi disiparea preferinţelor românilor, care erau in anii 1970-80 mari "consumatori" de fotbal, stadioanele fiind aproape pline, la interesul modest de azi. Daca in acei ani ziarul Sportul, o caricatură ca prezentare, era cumpărat în număr de 250.000 exemplare zilnic, cotidienele de astăzi, mult superioare tehnic-calitativ abia atrag 140.000 de cumpărători.

Se poate spune că Adrian Năstase nu a fost agreat de români pentru a fi preşedintele ţării. Au fost câteva ezitări discrete de a se afişa, atunci când era prim ministru, ca viitorul candidat PSD la preşedinţie. El în schimb, şi-a dorit să fie stăpân la Cotroceni timp de 10 ani şi iată că acum două mandate prezidenţiale însumează exact 10 ani. Se pare, însă, că nu au fost pentru el, iar românii chiar cred că adunarea voturilor a dat chiar o diferenţă de 300.000 pentru "Băse". Ce s-ar fi întâmplat dacă "ursul" ar fi fost şef la Cotroceni ? Gândiţi-vă cum ar fi arătat el că ţara noastră nu este corpută când toţi colegii lui de partid sunt putrezi de bogaţi ? Suntem terorizaţi, la acest început de an, de campania împotriva corupţiei. Totuşi, între timp, poate a căzut foarte bine "cazul" Teo Peter. Justiţia Americană, pe care o credeam cea mai bună din lume, l-a achitat pe soldatul care, dintr-o greşeală poate omenească, a provocat un accident care s-a încheiat cu moartea unui român. Apărarea soldatului a găsit o lipsă în dosar, anume mărturia unui om prezent la locul accidentului. Justiţia noastră s-a ploconit întotdeauna la probele "organelor", făcute după principiul: există mort, trebuie să existe şi vinovat, există copil, trebuie să existe şi tată. Am ajuns astfel la performanţa de a avea condamnaţi la 25 de ani pentru crime pe care nu le-au săvârşit ei, bazate pe mărturia unei babe de 65 de ani care probabil că n-a fost în stare să scrie o pagină în viaţa ei. În cazul Peter, justiţia Americană a evitat să dea o condamnare atunci când nu a existat nici o mărturie oficială. Să nu uităm că noi ne-am împuşcat un preşedinte pe motive inventate (genocid cu 60.000 morţi, subminarea economiei naţionale), deci ce credibilitate poate avea mărturia (dacă a existat) a procurorilor români, care nu au fost şi nici nu puteau fi la locul accidentului ? Noi credem (oare câţi dintre noi ???), că Peter a murit din cauză că acel soldat American a intrat cu maşina în taxiul în care era cântăreţul. Nu credeţi că suntem prea uşor de manipulat? V-aţi pus vreodată întrebarea dacă ceea ce au arătat toate posturile TV este într-adevăr adevărat? Să zicem că este aşa, da ? Atunci de ce nu a apărut mărturia şoferului în dosar ? I s-a propus plata avionului, cazare şi masă, 40 dolari diurnă. Ei bine, ce înseamnă 40 dolari diurnă ? Trei zile cu această diurnă este salariul minim pe economie, restul de 27 de zile şoferul putea lucra liniştit, deci erau şi bani pentru familie, plus un "salariu minim" ciubuc. I-a spus oare cineva şi lui :ciocul mic, nu e traba ta ? Sau v-aţi gândit un moment că şoferul în cauză poate nu este sigur că Teo a murit din cauza accidentului ? Sau poate că, chiar dacă este aşa, şoferul nu vrea să depună o mărturie din care să rezulte o condamnare pentru un om. Dacă ai fost şofer destul de mult timp, un accident poate fi o întâmplare care ţi se poate întâmpla şi poate la curve am fost noi (şi nu soldatul American), poate băuţi am condus şi noi! Dar în justiţia americană, lipsa unei probe a fost suficientă pentru a nu condamna un American. De aici încolo se poate specula orice, mai ales la noi unde părerea unor ziarişti sau cântăreţi contează de zece ori mai mult decât ceea ce constată organelle abilitate. Anii vestului sălbatic au trecut de mult, şerifii mai există doar în filme şi, poate, în România..., dar justiţa Americană nu ascultă ce spune mass-media noastră ci ce se află la dosar. Acolo se pare că ceea ce era absolute necesar să existe nu a fost, iar avocatul apărării a ştiut să speculeze acest fapt. La noi ar fi fost de două ori condamnat şi executat ca apoi să ne dăm seama că poate pe strada respectivă nu exista un indicator de stop.

Mai are, oare, importanţă evenimentele lunii ianuarie din fotbalul nostru ? Eu zic că nu. Aşteptăm meciurile din cupele europene şi apoi vom vedea dacă semen bune anul are...

Romeo Ionescu
07.02.2006

Alte editoriale semnate de Romeo Ionescu