Editorial Romeo Ionescu

Proşti, dar mulţi... Spunea Alexandru Lăpuşneanu acum vreo 500 şi ceva de ani. Cum de atunci populaţia este în continuă creştere... Moda cu una caldă, multe reci continuă pe posturile TV plătite indirect tot din munca celor 1-2 milioane care produc ceva în această ţară, că restul până la 4 milioane şi ceva de angajaţi nu produc, ci se plimbă sau votează. Şi nu trebuie să vă mire că nu numai parlamentul votează ce nu avem voie să facem, ci şi vameşii, poştaşii, şefii, directorii şi mulţi, (foarte) mulţi alţii.

Dar hai să comentez ultima ştire "caldă". De anul trecut se iefteneşte curentul electric... noaptea. Că poate ne mai "deşteptăm" şi noi. Este o variantă, care nici măcar nu este nouă. V-aţi întrebat, însă, cei care aveţi un contor acasă, cum poate acesta să deosebească ce s-a consumat ziua şi cât noaptea ? Apoi hai să ne gândim ce consumă current acasă la noi. Un televizor, mai puţin ca un bec de 100. Un bec de 100, sau 3 mai mici, dar pe astea le ţinem aprinse doar seara, 2-6 ore. Ce economie facem dacă le ţinem 10 ore noaptea ? Apoi mai este maşina de spălat. Chiar credeţi că veţi spăla la 2 noaptea ? Şi să nu vă închipuiţi că această maşină consumă nimica toată. Face şi ea cât 10-20 de becuri de 100. Dar cel mai mult "suge" frigiderul, deci nu-l mai puneţi în priză iarna, mai degrabă decât să-l ţineţi noaptea. Şi revenim la preţul contorului care să poată să măsoare kwh consumaţi ziua şi noaptea. Deci două mecanisme, două indicaţii, etc. Hai să zicem că-l va plăti firma care ne dă energie electrică, dar credeţi că aceasta nu-şi va recupera preţul tot de la noi ? Nu, atunci cine scoate euroi pentru vre-un million de aparate de pus în casele noastre, cine va mai plăti electricianul calificat şi super-autorizat ISCIR, NASA, NATO, UE şi Mossad ? Poate Kerry, poate Chirac, dar mai mult ca sigur tot noi.

Tot cam în această categorie a celor care scriu de amorul de a scrie se numără şi ziariştii de sport şi nu numai. Deci cine este vinovat pentru meciul de la Praha ? Fireşte, antrenorul. Dar dacă am uitat că am pierdut cu Norvegia şi Danemarca acasă, despre penalty-urile cu care suntem gratulaţi cam in toate meciurile mai de doamne ajută nu menţionează nimeni.

Le-am mai menţionat pe cele... catastrofale: 1998 cu Croaţia, 2003 cu Norvegia şi Danemarca, acum cu Cehia. Cine ne învaţă să jucăm fără să faultăm de două ori în careu ? Ei bine, şi fotbalul are "7 ani de acasă" adică un juniorat unde se învaţă fotbalul şi o maturitate când (ca şi în viaţa de zi cu zi) alţii profită de valoarea jucătorului. Ei bine, cu cât sunt plătiţi cei care trebuie să formeze un junior care să-i concureze pe Baratky, Petschovski, Dobrin şi Hagi ?

Ce condiţii de pregătire şi cât efort le trebuie acestora să joace în naţională, asta mai ales într-o perioadă când mai nimic nu se face fără o răsplată ? Actualii jucători s-au născut pe vremea celor 2 ore de televiziune pe zi, au învăţat fotbal atunci când strigam "Jos Iliescu". Hagi (1965), Popescu (1967), Petrescu (1962) s-au născut în perioada când s-a renunţat la raţiile de alimente, s-au format în anii cei mai buni ai comunismului (1970-80). Comparaţi dumneavoastră ! Şi de ce în cele din urmă să nu faceţi comparaţia între averea dobândită de Mircea Sandu atunci când acesta era un bun jucător de primă divizie şi cea dobândită de când este preşedintele din perioada cea mai fastă a echipei naţionale.

0-1 la Praha nu este nici o catastrofă, mai ales că echipele fără pretenţii au început să încurce pe cele două mari, numai că nu ne mai este permis să pierdem puncte prosteşte, în condiţiile în care ne vom deplasa în Armenia, Finlanda, Macedonia şi vom juca acasă cu Cehia şi Olanda. Cât despre Amsterdam, nu contaţi nici pe o jumătate de punct. Dacă vom lua unul, bogdaproste.