Editorial Romeo Ionescu

Noiembrie 2004 a fost o lună agitată atât pe plan sportive cât şi politic. Între cele două segmente ale existenţei cotidiene există peste tot în lume o relaţie mai mult sau mai puţin strânsă. Fotbalul nostru a avut parte de o decepţie furnizată de echipa naţională atenuată acum de victoria Stelei. Au fost trei meciuri în istoria echipei noastre naţionale când aceasta a fost formată în mare majoritate de jucătorii unei singure echipe. În 1926 România întrecea Turcia la Istanbul cu 3-1, un singur jucător fiind atunci legitimate în capitală, restul fiind jucători ai lui Chinezul Timişoara. Şi acel singur jucător, Cseh, era însă ardelean, după cum îi arată numele.

În 1948 naţionala urma să joace un meci în cadrul Cupei Balcanice cu Albania. Formaţia a fost construită din lotul echipei ITA Arad, cu doar trei jucători proveniţi de la alte echipe. Deşi meciul s-a jucat în Bucureşti, echipa noastră a fost întrecută cu 1-0. În 1956 naţionala a jucat un meci amical la Belgrad. Echipa a început meciul cu nouă jucători de la CCA Bucureşti, ceilalţi doi fiind şi ei bucureşteni, iar în timpul partied a făcut două schimbări, cei introduşi fiind legitimaţi tot la CCA. Omogenitatea a dat roade şi România a câştigat cu 1-0, ceea ce s-a uitat în următoarele 18 luni şi echipa noastră va pierde calificarea la campionatul mondial 1958 în favoarea Iugoslaviei. 2004 va rămâne în istorie prin incredibilul 5-1 administrat în primăvară nemţilor, foşti campioni mondiali şi europeni. Ei bine, a fost tot meci amical. Peste câteva luni, altă echipă naţională, făcută de acelaşi antrenor remiza la Erevan, la scurt timp după ce Steaua întrecea Standard Liege. De ce n-a folosit generalul Iordănescu toată formaţia Stelei, de care ar fi trebuit să fie măcar teoretic legat ? Peste numai o săptămână Steaua marcat două goluri de senzaţie echipei Beşiktaş. Între timp, generalul demisionase, deşi obţinuse anul acesta 6 victorii, un egal şi numai două înfrângeri la limită. Campionatul şi-a disputat ultima etapă a turului cu o zi înainte de alegerile generale. Apulum, surpriza campionatului anterior, pierde încă un meci pe teren propriu, dar situaţia ei nu este încă catastrofală, după ea urmând trei echipe cu punctaje mai slabe. Steaua a reuşit să terminne, de astă dată, turul pe primul loc, cu 3 puncte avans şi un meci mai puţin faţă de dinamovişti. Aceştia, deşi nu s-au făcut remarcaţi de-a lungul turului, s-au apropiat de primul loc ca şi anul trecut şi vor avea timp la primăvară să îl păcălească încă odată pen ea Gigi. Naţionalul a dovedit încă odată că a fost un lider de conjunctură, celelalte concitadine mai galonate fiind un pic mai stresate de meciurile disputate pe stadioanele europene. Turul a arătat ceea ce trebuia să arate: o competiţie interesantă, disputată până în ultima etapă, rezultate imprevizibile. Numai că în primele 5 se află trei echipe pe care le intuiam, numai Farul fiind intrusă.

Alegerile s-au desfăşurat şi ele ca la fotograf, adică regia se cunoaşte, rezultatele anunţate au fost şi ele previzibile, rumorile au existat ca întotdeauna, pentru că altfel jurnaliştii nu ar fi avut ce comenta (şi sunt tot mai mulţi), dar ca şi la fotbal şi aici se aşteaptă rezultatele pe plan internaţional. Nea Gigi din Pipera înregistrează cheltuieli mari şi rezultate slabe şi poate că va trebui să procedeze ca şi în fotbal, adică ori schimbă antrenorul, ori îşi mai transferă câţiva jucători de valoare. Va putea, însă, să facă ca Doroftei şi să lase pe alţii mai tineri (peste 4 ani) să se afirme. Poate, totuşi, se va reface până va ajunge la Bilbao ! În rest, va fi ca în Pro Sport, adică în finală va juca Rapid cu Dinamo, susţinute de Băsescu şi Năstase, după lunga domnie a Stelei (1992-98) pe care i-o delegăm lui Iliescu. Aşadar ce preferaţi la 12 decembrie: anul 1999 (Rapid) sau 2000 (Dinamo). Şi iată că şi aici vom avea blaturi, ca şi la fotbal, furnizate de sateliţii celor două echipe (candidaţi).