Scorul de 8-1 cu care Steaua a câştigat sâmbătă la Timişoara nu constituie un record în campionatul intern. Lăsăm la o parte divizia C în care celebrul 18-0 al Viitorului Scorniceşti înregistrat în etapa de restanţe a campionatului 1977-78, care nu constituie un record. Divizia B are şi ea scoruri record, dar nici o echipă nu a reuşit să marcheze peste 15 goluri într-un meci. Ajungând la primul eşalon, fotbalul nostru se împarte într-o perioadă nedivizionară, până în 1932 şi cea a campionatului divizionar de după acest an. Ar mai fi cele două ediţii "de războiu" care pot fi asimilate diviziei A (1942-43 şi 1943-44 neterminată), dar ele nu au fost considerate niciodată ediţii oficiale. În perioada de până în 1932 a existat un 17-0 înregistrat în deplasare, la 15.11.1915 când Colţea Bucureşti pierdea pe teren propriu în faţa Prahovei Ploieşti. Meciul s-a jucat pentru Cupa Harwester, competiţie considerată ulterior a fi campionat naţional.

Următorul scor-fluviu a fost cel de 16-0 cu care Juventus Bucureşti ridiculiza Dacia Unirea Brăila pe terenul acesteia la 18 mai 1930, pe un timp ploios (la propriu şi figurat). Raffinski a marcat atunci 10 goluri, stabilind recordul de goluri marcate de un jucător într-un meci contând pentru titlul naţional, Juventus disputând atunci sfertul de finală al campionatului naţional.

Referindu-ne la "campionatul de răsboiu", acesta fiind numele competiţiei disputate în locul diviziei A în 1942-44, Unirea Tricolor Bucureşti a întrecut ACFR Braşov (ultima clasată) cu scorul de 15-0 la 13.09.1942. Abia acum am ajuns la recordul diviziei A propriu zise, care s-a înregistrat la 30.03.1947 când Carmen Bucureşti a întrecut Prahova Ploieşti în Capitală cu 13-0. Din echipa ploieşteană au făcut parte, din cei cunoscuţi în urmă cu 30 de ani, Romeo Catană, viitor stelist şi antrenor al aceleiaşi Prahova, pe care a promovat-o în divizia B în 1975 şi Emil Vlaiculescu, doctor şi arbitru de primă categorie. În septembrie 1946 Juventus Bucureşti întrecuse pe prahoveni, tot în Capitală, numai cu 11-0, iar FC Ploieşti pierdea în toamna anului 1947 la Arad tot cu 11-0. Tricolor Ploieşti, echipa din care s-a format ulterior FC Ploieşti, pierduse în prima ediţie a diviziei naţionale tot cu 11-0 în faţa echipei Ripensia la Timişoara. Vremuri bune au venit pentru ploieşteni după 1952 când Juventus de mai sus, rebotezat Flacăra, se muta la Ploieşti (martie 1952). În 1956 Flacăra întrecea Flamura Roşie Arad, actuala UTA, la Bucureşti cu scorul de 9-0, stadionul din Ploieşti fiind suspendat.

Recordurile primei divizii au fost, în afara acelui 13-0, un 12-0 între ITA Arad şi Jiul Petroşani, 12-2 între CFR Bucureşti (azi Rapid) şi CFR Cluj, 11-1, 11-0 de patru ori, 10-3, 10-2 câte o dată, 10-1 de 5 ori, etc.

Steaua le-a dat 7-1 timişorenilor la 4 mai 1980, iar la 1 iunie, în finala Cupei, Poli câştiga cu 2-1 în faţa Stelei. Ridiculizată a fost Ştiinţa Timişoara tot în Capitală, la 26.06.1958,de către Progresul Bucureşti, pentru ca finala cupei să revină Ştiinţei în acelaşi an cu acelaşi Progresul. Prima ediţie de divizia A a Stelei (1947-48) a fost şi ea foarte dificilă, în al cincilea meci A.S.A. Bucureşti (acesta a fost primul nume al steliştilor) pierdea cu 7-0 în faţa I.T.A. Arad. Aceasta din urmă tocmai câştigase cu o etapă înainte la Bucureşti cu 11-1 meciul cu Unirea Tricolor, recordul diviziei A în deplasare. 126 de goluri au marcat în acel campionat arădenii, în numai 29 de meciuri.

Timişoara a intrat în fotbalul românesc în 1921 şi a adunat 10 titluri până în 1938, prin Chinezul (6 titluri consecutive în 1921-27) şi Ripensia (4 titluri în 1932-38). De atunci, însă, titlul nu a mai poposit în oraşul revoluţiei, iar din 1970 (UTA) nici o echipă din Transilvania nu a mai cucerit vreun titlu. Echipele din Capitalăa, în antiteză, au cucerit toate titlurile naţionale după 1991 şi au cedat un singur titlu (Craiovei) după 1981. Trioul bucureştean Steaua-Dinamo-Victoria s-a calificat în sferturile de finală ale cupelor europene, ediţia 1988-89, Steaua ajungând atunci până în finală. Locul Victoriei a fost luat de Rapid în ultimii ani şi dacă privim prima noastră divizie, este greu să ne închipuim o echipă din provincie care să se poată apropia de titlu, divizia A fiind, în materie de transferuri, o posibilă filieră provincie-capitală-străinătate, Chivu fiind doar excepţia care întăreşte regula.

Romeo Ionescu - Romanian Soccer - 13 Aprilie 2004