Suporterii petrolişti şi-au luat la revedere sâmbătă seara de la Octavian Grigore şi aş putea spune chiar de la Petrolul. Pentru că echipa care va evolua sezonul următor în divizia B este altceva decât ceea ce a fost Petrolul anilor 1982-2000, adică anii când echipa s-a făcut în jurul lui Octavian Grigore.

În istoria clubului se poate vorbi de trei perioade distincte: prima a fost cea bucureşteană când echipa a evoluat în Bucureşti, majoritatea timpului sub numele Juventus (1924-47). A doua perioadă este cea a gloriei. Flacăra Bucureşti s-a mutat în Ploieşti, în 1952, şi deşi a retrogradat în primul an a bifat o finală a Cupei României, pierdută în faţa campioanei din 1952 (C.C.A.). A urmat un loc 2 în 1955, schimbarea denumirii în Petrolul (1957), atunci când echipa se afla pe primul loc, trei titluri naţionale (1958, 1959, 1966) şi prima cupă (1963). Perioada de glorie poate fi considerată încheiată în 1973, odată cu retragerea lui Mihai Ionescu, portarul echipei în 1960-73), după cele ale lui Mircea Dridea şi Gheorghe Pahonţu, care au jucat meciul de adio în 1972. Din acea perioadă se poate reţine şi recordul de prezenţe în divizia A stabilit de Pahonţu, cu 298 apariţii fundaşul petrolist deţinând primul loc pe ţară câţiva ani. Au urmat ani grei de divizia B (în perioada 1974-82 echipa a evoluat în divizia B cu excepţia unui singur sezon, 1977-78).

A treia perioadă este cea "contemporană" în care Petrolul a evoluat în prima divizie (1982-2000), cu 3 sezoane de divizia B, perioadă în care echipa nu a strălucit la nivel de vârf, dar a cucerit o cupă (1995), el fiind căpitanul echipei. În toată această perioadă echipa s-a format în jurul lui Tavi Grigore, cel care a debuat în divizia A cu un gol televizat (7.08.1982). Contrar obiceiurilor timpului, Grigore a rămas la această echipă de când a început fotbalul, pe când avea 10 ani (1974) şi până la retragerea efectivă ca jucător (ultimul meci din sezonul 1999-2000). A bifat în acest interval 441 meciuri în divizia A, în care a marcat 52 de goluri, nu foarte multe, dar nici puţiune dacă vom urmări cifrele din actualul sezon ale divizionarilor A.

Meciul de adio l-a jucat după 3 ani de antrenorat, în care a condus Petrolistul Boldeşti spre locul 2 în divizia C (2001), Petrolul Ploieşti spre promovarea în divizia A (2002) şi Unirea Urziceni în toamna lui 2002.

Ultimul meci a fost, cum suntem obişnuiţi în asemena cazuri, unul al aducerilor aminte. Foştii lui colegi de echipă s-au îmbrăcat în tricouri albastre şi respectiv galbene şi au jucat atât cât au putut. Dintre cei peste 30 de invitaţi în teren s-au numărat portarii Liliac, Jipa, Haralambie, Niculescu, Catană, jucătorii P. Guşa, Ştefan, Zafiris, Ion Cojocaru, Mihalache, Toader, Butufei, Toma, Cozarec. Şi tot cum ne aşteptam, meciul s-a încheiat la egalitate, 4-4, unul din goluri fiind marcat de Grigore.

O săptămână neagră a urmat alegerilor în care unii candidaţi şi-au manifestat din plin caracterul şi interesul pentru "ciolan". Deşi ambele grupuri majoritare din parlament au câştigat, după cum afirmă liderii lor, unul din patronii unei mari firme de construcţii din capitală, Mihail Erbaşu a trebuit să-şi piardă viaţa. Tot mai multe sunt vocile care afirmă că sponsorul echipei de baschet din capitală cu acelaşi nume şi-a pierdut viaţa în urma unui asasinat, primele afirmaţii ale investigatorilor legali ai cazului fiind lipsite de o logică deplină. Totuşi, pentru că trăim în România, unde prim-miniştrii I.G. Duca (1933) şi Armand Călinescu (1939) şi câţiva din adversarii incomozi de după 1990 (D. Tinu şi un procuror din Oradea) şi-au pierdut viaţa în condiţii dubioase similare, s-ar putea ca şi de această dată cel care a fost autorul din umbră al crimei să rămână nepedepsit. Aceasta este ţara în care trăim şi dacă nu ne convine putem alege munca din greu în Spania sau altă ţară europeană cu mare nevoie de mână de lucru ieftină. Altfel, într-o ţară democratică o parte a celor care doresc să cunoască adevărul ar manifesta pe străzi. Uciderea lui M. Erbaşu se alătură începerii urmăririi penale a fiului marelui om de afaceri Ion Ţiriac pentru trafic şi consum de droguri şi se poate face asocierea începerii acestor cercatăi cu finalizarea alegerilor locale. De ce această coincidenţă în timp ? Cine sunt nemulţumiţii faptului că cei doi mari oameni de afaceri nu au fost implicaţi în măgăria naţională numită campanie electorală ? Sunt legate aceste cazuri de campanie electorală sau au supărat cei doi oameni de afaceri pe altcineva ? Vom trăi şi vom vedea, dacă vom afla vreodată adevărul. Cei care vor avea într-adevăr de câştigat din aceste cazuri vor fi avocaţii celor implicaţi în trafic de droguri şi posturile de televiziune care vor distrage din nou atenţia de la grijile cotidiene convingându-ne că situaţia fiecăruia dintre noi poate fi mult mai rea decât este. Români, dacă mai vreţi cu adevărat să avem o ţară democratică, ieşiţi în stradă şi ţineţi minte până la alegerile din iarnă. Dacă nu, ceea ce se întâmplă acum ni se va întâmpla şi de acum încolo.

Romeo Ionescu - Romanian Soccer - 28 iunie 2004