Atacat de presă, hăituit de nu mai ştiu care parchet, Gigi Becali a demonstrat, joi seară, că poate conduce bine un club de fotbal, tot aşa cum a demonstrat că un om fără multe diplome poate face mai mulţi bani decât cei şcoliţi pe la "Fane Gheorghiu" sau alte aşa zise instituţii de învăţământ ale capitalei noastre, în care conta mai mult să lingi documentele PCR decât să ştii să faci o afacere.

Este de condamnat cum un cotidian de sport, condus de respectabilul Cristian Ţopescu, îşi permite să-l facă pe patronul Stelei analfabet şi aici nu este vina doar a unor ziarişti care se cred atotputernici într-o ţară în care mizeria fizică şi morală este omniprezentă ci şi a directorului care are astfel de angajaţi.

Chiar dacă nu sunt de acord cu comportamentul lui Gigi Becali, multi-miliardarul (în lei) a demonstrat că atunci când îşi alege jucători de valoare, încă existenţi pe aceste meleaguri şi aceştia optează pentru un antrenor neşcolit la cursurile de antrenori de pe lângă FRF poate obţine performanţe. Steaua a oferit suporterilor a doua bucurie în 3 luni, tot aşa cum Băsescu a adus speranţa la alegerile din decembrie, alcătuind un guvern prin mijloace la fel de autoritare.

Economia română evoluează şi nu putem prevede cum va arăta ea peste 2-3 ani, dar acum trebuie să lăsăm actualii guvernanţi să lucreze. "Eficienţa" PSD este de "remarcat" oriunde ai nevoie să-ţi aperi drepturile consfinţite de legile promovate de ei. Pentru a obţine un concediu medical trebuie să calci pe la vreo 3 medici, unul ţi-l dă şi alţi doi contrasemnează, ultimii doi având pretenţii să le aduci adeverinţă de salariat (că doar la ce dracu' îţi trebuie un concediu medical, dacă nu eşti angajat), sau mai cheamă odată oameni hadicapaţi pe viaţă ca să fie siguri că aceştia nu şi-au înscenat beteşegul pentru rahatul de pensie de 30 euro pe lună. Liberalizarea cursului leului demonstrează în aceste luni că BNR-ul s-a jucat 1-2 ani, scumpind mărfurile importate (gaze naturale şi tot ce se găsea pe la Altex) şi creând profituri pentru cei care exportă, ridiculizând veniturile românilor, ţinute de 10-15 ori mai mici decât în Franţa sau USA. Fireşte, în aceste condiţii sunt şi nemulţumiţi, dar peste 2-3 ani poate vom reuşi să ne încadrăm măcar într-o inflaţie europeană, vom avea salariul real mai mare, dar vom fi un pic mai săraci.

În cele din urmă, ar trebui să sperăm că spaniolii nu s-au supărat prea mult pe români şi nu vor începe expulzarea celor care vor un salariu demn pentru o muncă neruşinoasă.

Romeo Ionescu
26.02.2005