Franța: etapa a 21-a, Anglia: Cupa Ligii, Italia: etapă de cupă, Spania și Portugalia la fel, Olanda: două restanțe din etapa a 19-a. Astea numai pentru ziarele noastre de vineri!
La noi... nealegerea lui Gică Popescu al doilea (pentru că am mai avut un Gh. Popescu în anii 1937-47 și el internațional, apoi chiar antrenor principal al echipei naționale) este subiectul de discuție pentru o întreagă pagină în Pro Sport, de fapt o jumătate de pagină pentru că fotografiile și blestemata de reclamă ocupă restul.
La noi nu se joacă în timpul iernii. Singura dată când returul a început devreme a fost în anul 1948, la 8 februarie și până în martie se jucaseră 4 etape. Returul s-a terminat la 9 mai și apoi a început cel mai dramatic baraj de promovare din istoria fotbalului nostru. Turul se termina și el târziu, dar acum, vrând să dea echipelor noastre "europene" câteva meciuri cu miză, campionatul începe la început de august și se termină la început de decembrie. În Anglia se joacă și de Crăciun și de revelion, dar acolo stadioanele sunt pline, în timp ce la noi, dacă nu joacă Steaua sau Dinamo stadioanele sunt aproape goale!
Aceste stadioane s-au ridicat în anii 1950, uneori ovalul de beton fiind completat în jurul tribunii principale construită în anii 1930, pe cheltuiala primăriei. Giuleștiul, chiar, a devenit oval după 1990, până atunci fiind o binecunoscută potcoavă.
Prin 1934 a început, la Ploiești, construcția tribunii principale, astăzi fiind partea centrală a tribunei 1. Au trecut de atunci cam 72 de ani. Betonul s-a mai fisurat și deși nu prea mai avem încredere în ceea ce se construiește astăzi, nici un institut de construcții nu-și mai dă acceptul ca spectatorii să mai ia loc în acea tribună. Partea acoperită, cam 2000 de locuri, a fost demolată de câțiva ani și în anii când discutăm de stadioane total acoperite, stadionul numit acum Ilie Oană este complet neacoperit. Uneori este mai ușor să dărâmi, decât să repari, așa probabil a gândit primăria locală, care s-a hotărât să "investească" în stadion și să dărâme ce a mai rămas din tribuna veche.
Rămân amintirile, așadar, dar Wembleyul (inaugurat în 1923) nu mai există de câțiva ani. Nicolae Kovacs (primul român care a participat la trei turnee finale de campionat mondial), fratele fostului antrenor al lui Ajax, Gheorghe Pahonțu, Mircea Dridea, Mihai Ionescu, Mihai Mocanu, Octavian Grigore au fost petroliștii care s-au echipat de multe ori sub această tribună acoperită. În 2 luni de zile ea va deveni istorie.
Asta și poate pentru că capacitatea actualului stadion (18.000) este mult prea mare pentru puținii spectatori care mai văd să vadă un meci de fotbal (speră ei) sau de miuță de multe ori. Cei mai în vârstă ca mine s-au bucurat când Petrolul era (și încă mai este) singura echipă rmânească care a învins Liverpool, cei ca mine au stat ore în șir pe la porți pentru a prinde un billet, sau un suporter "îmbrăcat la 4 ace" cu care să intre "2 pe un bilet".
Cei mai tineri își aduc aminte de calificarea Petrolului în finala cupei, de listele pe care s-au înscris pentru a se deplasa să vadă Petrolul cucerind Cupa împotriva Rapidului, a lui Crăciunescu și a tuturor bucureștenilor. Surghiuniți pe stadionul Astra, un biet teren sufocat de blocuri, Petrolul a revenit pe "Ilie Oană", dar anii de glorie sunt amintire. Echipa s-a reunit miercuri, pentru obișnuitele pregătiri, dar fără mijlocașul Paraschiv, care a semnat pentru Oțelul Galați. Antrenorul Răchită și-a exprimat dorința de a renunța la serviciile lui, afirmând că în urma discuțiilor purtate, nu mai poate fi sigur pe o prestație sigură a lui Paraschiv. Așadar, președintele clubului a afirmat că echipa se pregătește de promovare, dar ziariștii prezenți la prima conferință de presă a anului nu au fost foarte convinși de putința realizării acestei promisiuni.
Romeo Ionescu
14.01.2006
You
are in: 