Dinamo s-a despărţit de Giovani şi de Esteban Vigo. Pentru cei care au urmărit presa de sport, despărţirea de cel mai isteţ membru al familiei Becali probabil că nu este o surpriză. Atât timp cât el a condus în Ştefan cel Mare, dar mai ales în această iarnă, a existat o campanie anti-Becali. A fost surprinzător cum un fost bişniţar de valută, şi nu o scriu în sensul rău al cuvântului, a devenit preşedinte al clubului finanţat cândva de cei care ţineau sub supraveghere bişniţa.

După 1990 această îndeletnicire profund criticată de regimul comunist a devenit o afacere permisă şi poate aşa se explică armistiţiul Becali-Dinamo. Clubul de fotbal a ales banii lui Becali, acesta preferând "gloria" postului de preşedinte. Se pare că temperamentul său l-a determinat să cedeze, dar la fel de bine este posibil ca puteri mai înalte să-l fi înlăturat. Asocierea lui Dinamo de ministerul de interne nu s-a rupt niciodată şi probabil că cei care taie şi spânzură în ţara asta nu le-a plăcut prea mult de preşedintele Becali

Atunci când eşti la conducerea unei activităţi, trebuie să iei şi unele decizii riscante, iar Becali nu s-a dat la o parte din faţa acestora. Nu înţeleg, însă, de ce ar avea Andone a se plânge de mutarea sa în Cipru, unde câştigă, poate, mai bine şi nici nu are de plată o întreţinere mai mare decât salariul minim pe economie. Până la urmă, s-ar putea chiar să-i placă lui Andone în UE (Cipru face parte din UE), cine ştie ?

Domnul Badea, în unul din multele interviuri pe care trebuie să le dea unei armate de ziarişti care "mănâncă şi ei o pâine" spunea că nu numai România este ţara tuturor posibilităţilor (aşa cum ar fi afirmat Esteban Vigo, vinovat probabil că Dinamo nu a ieşit campioană mondială la amicale) ci şi Spania, acolo unde români cu pregătire superioară culeg căpşuni. Replica este, cu siguranţă, una de moment.

Cu siguranţă că domnul Badea ştie cât de bine trăiesc absolvenţii români de facultate pe meleagurile Dâmboviţei şi cam cât primesc cei care muncesc în Spania. Pentru cei care-şi pierd timpul cu acest articol, aş mai spune că în ţara lui Santiago Bernabéu TVA-ul pentru cărţi este de 4% în timp ce la Bucureşti este 9%.

Nu voi mai aminti de ghidul de sezon tipărit anual de revista Marca (dar şi Mundo Deportivo, As sau Don Balon au ghiduri de sezon mult superioare celor autohtone) ci voi trage concluzia că acolo cine munceşte este plătit decent, iar preţurile nu diferă prea mult de România. Aici singura diferenţă este că cei care se află în treabă sunt plătiţi, dacă ei au şi o relaţie undeva sus (vezi şi guvernul ţării care este preocupat de fuziuni, parchetul care este preocupat de arestări de "mari rechini"), dar eficienţa muncii prestate tinde spre zero.

Şi ar mai fi multe deosebiri între România şi Spania. Acolo probabil că temperatura nu ajunge la -20, dar undeori atinge +50. La noi vara este mai suportabilă, dar iarna este mult mai costisitoare. Totuşi, să revin la căpşunarii cu pregătire superioară, atunci când şi la noi la cules de căpşuni vom fi plătiţi la fel ca în Spania, probabil vom vedea şi absolvenţi de facultăţi din Chişinău şi Tirana pe plantaţiile româneşti. Până atunci se va mai evapora, cu siguranţă, multă apă din Lacul Tei.

Romeo Ionescu
28.12.2006

Alte editoriale semnate de Romeo Ionescu