... a publicat Gazeta în ziarul de sâmbătă. După campania furibundă purtată de ziarele sportive împotriva "naşului", antrenorul (actual) al naţionalei se alătură celui care l-a pus de două ori să conducă echipa naţională. Mai este destul timp până la anunţata retragere şi probabil că Mircea Sandu nici nu ar avea prea mult de regretat dacă va avea o pensie consistentă, pe seama domniei de 16 ani din fotbalul autohton, dar în acest timp tot mai mulţi ar putea să-l roage pe naşul să continue.

Preşedintele FRF este doar capul unui sistem dezinteresat. Atunci când eşti furat, iei măsuri să nu mai fii, dar dacă nu iei nici o astfel de măsură înseamnă că te mulţumeşti cu ceea ce ţi se întâmplă. Fotbalul nostru nu se deosebeşte de cel din perioada comunistă. Atunci acesta exista pentru că trebuia să avem acest sport, care chiar avea o audienţă, în timp ce exista un singur program de televiziune, precum şi ştranduri unde stăteai două ore la coadă pentru o sticlă de bere. Audienţa fotbalului a scăzut în ultimii ani şi nu este vina naşului că Zidane sau Ronaldo nu au venit să joace pe la noi. Tinerii care ştiu un pic de carte pot fi găsiţi prin sălile de internet (inexistente acum 10 ani), concerte de muzică uşoară (şi nu ale unor monştri mai puţini sacri de acum 15 ani), discoteci (şi ele cu program minimal în "epoca de aur"), ca să nu mai vorbesc de sportul nr.1, adică căutarea unui loc de muncă prin Spania, Italia şi nu în mizeria morală din ţara aceasta.

Fotbalul a rămas, totuşi, o activitate obştească, adică trebuie să existe, indiferent câţi spectatori atrage. De aici şi dezinteresul celor care "investesc". Chiar foloseşte cuiva toţi aceşti bani aruncaţi în fotbal ? Dacă aţi avea un câştig de 10 milioane euro anual, aţi arunca 3 în fotbal ? Probabil că nu, dacă aceştia ar fi bani "munciţi" şi nu o îngăduinţă a clasei stăpânitoare pentru un Borcea, Neţoiu, Staicu, bani daţi de OMV-Petrom clubului Petrolul sau Balkanpetroleum noii minuni din Timişoara (în timp ce bugetul are o "mică" gaură de la RAFO). De aici rezultă un fotbal fals, în care puţini sunt dispuşi să-şi dea sufletul, eventual un os necesar al scheletului. De altfel dezinteresul pentru munca de calitate este caracteristic întregii ţări.

Dacă vom sări peste "perierea" orgoliului rănit al conducătorului, putem reţine că Piţurcă spune că nu numai M. Sandu este vinovat de dezastrul cu Olanda, că "ne credem, probabil, o ţară cu o reprezentativă formidabilă, dar trebuie să fim conştienţi că facem parte din lumea a treia spre a patra, chiar şi Slovacia ne-a depăşit la condiţii, iar asta nu e vina lui MS". Cu astfel de afirmaţii, este greu să ne închipuim că vom reuşi să batem Olanda şi Cehia, dar spusele de mai sus sunt perfect adevărate. Din nefericire, nu vom putea schimba faţa fotbalului, cum nu ne vom alege cu nimic dacă schimbăm toţi conducătorii locali şi nici dacă îi păstrăm. Marile echipe au şi ele vârfuri şi abisuri, vezi Brazilia în 1974-1990, Germania în 2004, Italia 1983, chiar şi Bulgaria în 2000. Aşadar, performanţa ratată în 1994 (o semifinală, poate chiar finala mondială) nu va mai fi atinsă şi nici o calificare nu mai este atât de aproape. Cu greu fotbalul nostru se va opri din drumul descendent, dar dacă Piţurcă ne vede în lumea a patra a fotbalului înseamnă că nu mai avem la ce spera.

Romeo Ionescu
11.04.2005