Preşedintele Stelei se dă în ceasul morţii de importanţa pe care o va acorda suporterilor echipei sale faţă de jandarmii care ştiu mai degrabă să lovească decât să gândească.

Adevărul se află, ca de obicei pe la mijloc, acesta fiind mai apropiat de jandarmi, dar şi preşedintele stelist îşi are partea sa de vină. Este bine cunoscut faptul că suporterii mai zeloşi şi mai cerşetori se aleg cu mici atenţii pentru prestaţiile pe care le fac şi asta nu pentru că echipa în cauză ar "produce" bani ci tot din cei pe care "finanţatorii" îi deturnează din afacerile profitabile pe care le fac şi cu care întreţin echipe de fotbal cu mai multă sau mai puţină priză la public.

Dacă de-a lungul anilor au fost mulţi spectatori care şi-au susţinut civilizat şi sincer echipa favorită, tot aşa s-au găsit huligani care au devastate trenuri, stadioane, s-au bătut în timpul meciurilor. Apogeul nu ne aparţine în acest domeniu, el fiind revendicat de suporterii echipei FC Liverpool la finala din 1985 a Cupei Campionilor Europeni când au tăbărât asupra suporterilor echipei Juventus pe stadionul "Heysel" din capitala Belgiei. Deşi nu au fost numeroase, disputele între suporteri şi arbitri şi între aceiaşi suporteri şi forţele de ordine au existat şi continuă să existe, iar echipele "suportate" s-au ales cu terenul suspendat. Astfel echipele organizatoare se văd nevoite să apeleze la sprijinul jandarmilor.

De aici până la faptul că unii suporteri, în general cei mai slabi fizic iau bătaie de la jandarmi se poate numi însă "trăim în România". Dacă unul din membrii CAN a fost bătut de doi astfel de slujbaşi ai organismelor de represiune, în cazul respective SPP, nimic nun e miră că o mână de recalcitranţi se încaieră cu jandarmii la fel de educaţi ca şi ei. Şi tot pentru că suntem în România, în incinta luptelor cad chiar şi fete care nu ştim de ce nu-şi iau iubiţii să se aşeze departe de zgomotoşi. Fireşte, lumea civilizată are antidoturi pentru astfel de situaţii, ajungându-se la tunuri cu apă sau gaze lacrimogene. La noi există bâta, pentru că dacă PSD-ul, fost PCR a condus atâţia ani această ţară nici nu putem să ne aşteptăm la prea multe măsuti mai puţin violente.

Dar chiar putem să ne plângem când un preşedinte de stat graţiază pe principalul terrorist pro-decembrist şi când primul ministru se face că nu ştie că a semnat cu mâna sa acel decret ? Cum poate fi catalogat un prim-ministru care semneaza, aşa cum vrea să ne convingă, fără să citească ? Cum poate fi catalogat un preşedinte care oferă o distincţie naţională unui şef de partid care niciodată nu s-a oprit în a critica de multe ori în termini huliganici chiar partidul acestui preşedinte al cărui nume nu mai merită din această săptămână nici un respect. Cum poate fi catalogat un prim-ministru care se smiorcăie de vreo săptămână că el merită să facă guvernul, când în cele din urmă alegătorii l-au evitat din funcţia supremă ? Chiar acestui Năstase nu îi poate fi ruşine că majoritatea celor care l-au votat au fost pensionarii care cerşesc un pic mai mult de la stat, cei de la ţară care nu şi-au căutat un loc de muncă la noi sau în Europa, sau cei care nu au avut bunăvoinţa să termine o şcoală ? Chiar nu se poate gândi că a refuzat creşterile salariale dascălilor şi medicilor în timp ce pentru portretul lui existent în milioane de exemplare în toate oraşele ţării s-au cheltuit miliarde ? Nu avem decât să ne dorim deschiderea lăzii de gunoi a istoriei cât mai repede pentru un Iliescu şi Năstase, dar avertizez pe cei care insistă acum pentru puterea absolută că au mai fost la putere în anii 1997-2000 şi au adus dezastrul, nu par deloc mai inteligenţi decât cei al căror loc aşteaptă să-l ia şi foarte uşor pot aduce popularitatea PSD-ului din cauza greşelilor pe care le vor face. În altă ordine de idei, ultimile mari privatizări se vor grăbi să îşi reducă personalul, atât Distrigaz cât şi Petrom, ambele fiind ticsite cu "pilele" de tot felul, Romtelecomul nu are nici el concurrent în telefonia fixă şi deşi Alianţa se bucură de o anumită simpatie în acest moment, dacă nu va găsi soluţii poate ajunge chiar la soarta pe care a avut-o guvernul lui Petre Roman în 1991. Vorba la modă în anii 97-98 era: "ce ne-au păcălit", iar Băsescu este unul singur şi nu se poate bate cu armata de şpăgari cultivată în toate birourile din administraţie, firme de stat, justiţie, poliţie. Poate că singura soluţie în acest moment este importarea celor 15.000 de specialişti din Franţa sau Germania. În acest caz nu vom mai putea acuza şpaga şi nepriceperea. Dar cândva deviza liberalilor era "prin noi înşine". Au trecut 70 de ani, dar efectul este acelaşi.

Romeo Ionescu
18.12.2004